Suntem dispuși să aflăm cine suntem și ce ne mulțumește pe deplin dincolo de imaginea frumoasă și seducătoare a cotidianului pe care o oferim lumii cu încântare trucată? Certitudinea că reușim să ținem sub control aspecte întunecate ale existenței noastre se poate preschimba într-o secundă în disperare, atunci când realizăm istoviți că străduința nu a fost decât o iluzie, iar eșecul se arată a fi crunta realitate. Adevărul tăinuit generează traume; când este mărturisit distorsionat denotă temeri și constrângeri, dorințe și aspirații negate sau reprimate. Un profesor universitar cu aparență rece și inabordabilă este atras de împrejurări deosebite să se implice în a reuni și fortifica o familie încropită atipic din doi copii înfiați – diferiți ca origine biologică – și o mamă singură. Identitatea le este dezvăluită în mod surprinzător, chiar bizar, astfel că această familie se află în pericolul de a rămâne dezbinată pentru totdeauna. Conexiunea dintre ei aduce necesitatea de a conștientiza procesul dureros al maturizării ca etapă importantă și inevitabilă în parcursul existențial, dar și șansa reinventării, punând în echilibru lumea interioară cu cea exterioară. Satisfacerea nevoii de apartenență afectivă, indiferent de vârstă, devine forța prin care sufletul se poate elibera de orice neliniște. Înzestrări, resurse uitate sau neștiute ies la lumină cu spontaneitate și inocență. Prin ele, personajele reușesc să atribuie cu convingere un alt sens, mult mai înalt, evoluției personale.