Sinners Anonymous

Mă cheamă Rory Carter și fac lucruri rele.

Sub înfățișarea angelică se ascunde un suflet distrus, iar uneori mă întreb dacă spovedaniile mele săptămânale la hotline-ul Sinners Anonymous vor fi vreodată de-ajuns să-l vindece.

Cea mai bună faptă pe care am făcut-o vreodată a fost să-i promit unui capo septuagenar din Cosa Nostra că mă căsătoresc cu el, ca să-mi salvez tatăl. Ardeam pe dinăuntru și eram împietrită în spatele zâmbetului fals și al rochiilor strâmte, dar mă descurcam.

Până când, într-o seară, la cină, apare nepotul logodnicului meu. Neinvitat.

Angelo „Vicious” Visconti.

Un monstru frumos, cu pomeții la fel de ascuțiți ca replicile lui.

Mi s-a spus că n-ar trebui să-mi fie teamă de el, pentru că, acum nouă ani, a ieșit din afaceri. Că nici măcar nu mai este un mafiot.

Eu spun însă că e cel mai periculos din toată familia Visconti.

Nu doar pentru că privirea lui rece îmi face inima să bată mai repede.

Nu doar pentru felul în care vocea lui, dulce și calmă, îmi alunecă pe șira spinării.

Ci pentru că ține toate păcatele mele în palmele lui mari și puternice.

Iar singurele păcate mai întunecate decât ale mele sunt… ale lui.

Recenzii:

„Touch her and die" vibes în fiecare capitol!. O iubire interzisă atât de intensă și periculoasă încât am citit cu sufletul la gură, iar la scenele lor fierbinți… ” - Andreea

„Cartea asta e păcatul meu preferat. Și n-am de gând să mă căiesc.” – Mara

Acum vreau un Angelo Visconti doar pentru mine. – Alexandra

Angelo e red flag-ul pe care l-aș urma până în iad. – Raluca

Am terminat cartea cu palmele transpirate și pulsul nebun. M-a făcut să vreau un păcat pe care să nu-l mai pot spăla. – Irina

A fost ca un glonț direct în inimă și, totuși, aș mai apăsa trăgaciul o dată. – Oana

„Păcatul meu preferat are acum nume: Sinners Anonymous” – Cristina

„UN BĂRBAT CARE ȘI-AR LĂSA VIAȚA ÎN URMĂ ȘI AR PORNI UN RĂZBOI CU PROPRIA FAMILIE PENTRU TINE?! ANGELO VISCONTI: îl vreau. îl iubesc. am nevoie de el. VORBESC FOARTE SERIOS!” - Antonia

„Mama ar fi atât de dezamăgită de mine dacă ar ști ce citesc. Îmi pare rău, mamă, dar nu e vina mea că sunt nebunește atrasă de bărbați din mafie care urăsc pe toată lumea, mai puțin pe ea.” - Alexandra

Sinners Condemned

Am știut din prima clipă că e pericol pur.

O roșcată într-o rochie furată, cu toată lumea ei strânsă într-o geantă veche, nu poate aduce nimic bun.

A intrat în barul meu ca o furtună, cu fum în păr și păcat pe buze, și m-a provocat la un joc.

A câștigat. Mi-a luat ceasul. Și, fără să-și dea seama, mi-a luat și liniștea.

Din clipa în care a urcat treptele spre viața mea, totul s-a schimbat.

Imperiul pe care l-am ridicat s-a clătinat.

Farmecul meu calculat s-a transformat în haos.

Masca de gentleman a picat.

Dușmanii au simțit mirosul sângelui și s-au apropiat.

Poate că ghicitoarea a avut dreptate.

Regina de cupă mă va duce cu ea în iad.

Dar printre flăcări e minunat.

Recenzii:

„Îmi pare rău, dar efectiv o ia pe sus în mijlocul nopții, conduce fără țintă și lucrează din mașină doar ca ea să poată dormi în siguranță pe bancheta din spate. Nu-mi vorbiți, mă doare inima.” – Silvia

„Nu credeam că un simplu „Dormi, Penny” poate fi atât de tandru, posesiv și erotic în același timp. Dar iată-ne aici.” – Corina

„Aceasta e tipica poveste cu „personajul masculin principal neagă atracția față de protagonista feminină, dar ajunge să-și dea seama că e obsedat de ea”. Rafe se comportă de parcă n-o dorește, dar în adâncul sufletului știe că Penny e slăbiciunea lui.” - Anda

Sinners Consumed

Lumea mea e în flăcări, iar eu sunt obsedat de fata care a aprins chibritul.

Pumnii însângerați și trupul lipsit de viață de la picioarele mele confirmă totul: Penny este pierzania mea.

Masca mea de gentleman e doar o amintire.

Păcatele mi se scurg prin cămașă, asemenea cernelii.

Am încercat s-o las. N-am putut.

Am încercat s-o distrug. N-am fost în stare.

Așa că vom dansa încet printre flăcări, până când nu va mai rămâne din mine decât cenușă.

Și poate că voi renaște ca o Pasăre Phoenix doar atunci când ea va pleca.

Problema e că n-aș putea s-o las niciodată să plece.

Ca să scape de mine, ar trebui să fugă departe. Foarte departe.

Și poate că ar face-o... dacă i-aș spune adevărul:

Linia Sinners Anonymous îmi aparține.

Și am ascultat fiecare apel al ei.

Recenzii:

„Dacă te-ai întrebat vreodată cum sună posesivitatea în șoaptă — volumul ăsta e răspunsul.” – Maria

„Felul în care e atât de al naibii de obsedat de ea... pur și simplu prea perfect ca să fie adevărat!!! La propriu tânjea să fie cu ea!! Dacă iubitul meu nu e așa, atunci nici nu-l vreau!” – Miruna

„NU ȘTIU CUM SĂ TRĂIESC DUPĂ SERIA ASTA. Pur și simplu nu știu.” - Teodora

„Nu există nimic mai erotic decât cum o protejează. cum o aude. cum o VREA fără să spună un cuvânt.” - Elena