Premiul Nobel pentru Literatura 2025

Roman ecranizat in 1994, in regia lui Béla Tarr

Intr-un sat pustiit din Ungaria, intr-o atmosfera inecata in mucegai, rugina si putrefactie, personajele romanului Satantango incearca din rasputeri sa-si aleaga un drum in viata, sa gaseasca raspunsuri si sa supravietuiasca. „Stii, dansul e slabiciunea mea“, spune unul dintre ele — si, dansand, uita cu totii de nenorocirea pe care o lasa in urma, de putregaiul care macina lucrurile, de cladirile care cad pe oameni.

Totul e miscare, dans in Satantango: personajele, care-si parasesc casa in cautarea unei fantezii; natura, care ocupa cu repeziciune locul lasat gol de oameni si freamata nevazut; destinul, care ii tine pe toti intr-o asteptare nestatornica, ispitindu-i cu semnele salvarii; chiar si timpul are zvacniri neasteptate, ordonand materia dupa principii stranii. Si totul se petrece in virtutea unei asteptari al carei sfarsit nu se intrevede, al carei adevar e inca departe.

„Un roman genial... Un scriitor vizionar.“ (The Guardian)

„Un roman profund, tulburator.“ (James Wood, The New Yorker)

„Pentru un scriitor ale carui personaje sunt atat de interiorizate, Krasznahorkai dezvaluie adesea momente neasteptat de expansive. El preia ceva din umorul diabolic al lui Gogol si al lui Bulgakov si isi indreapta eroii catre un final pe care-l lasa invaluit in mister.“ (The New York Times)

„Prin intensitatea si originalitatea prozei sale, Laszló Krasznahorkai este unic printre romancierii europeni. Unul dintre cei mai misteriosi artisti ai momentului.“ (Colm Tóibin)

„Satantango contopeste franturi de carnaval, religie, comedie neagra, politica, folclor intr-o alegorie cu final deschis despre chiar natura povestilor: este un roman despre povestile pe care ni le spunem ca sa traim si despre povestile pe care le spunem altora ca sa-i controlam.“ (The Telegraph)