Sarutul mortii

Gianina Sabău Popovici ne oferă o carte a suferinței, a victoriei împotriva morții, scrisă cu har, cu înțelepciune si cu o vie inteligență, încercând, totodată, să răspundă la marile întrebări pe care ni le punem cu toții, în efemera noastră existență, pe o planetă supusă atâtor și atâtor incertitudini. Cartea aceasta este un exemplu de victorie a vieții născută din suferință. (DUMITRU CONSTANTIN‑DULCAN) De moarte nu mi-a fost niciodată frică. În schimb, am fost terorizată de viață. Poate din acest motiv n-am murit… Nu mi-a fost frică. Iar în momentul în care am încetat să îmi mai doresc ca și ceilalți să vadă lucrurile așa cum le vedeam eu, multe dintre fricile mele au dispărut. Am reușit, nu fără greutate, sa renunț la o parte din dorințele mele egoiste, la unele atașamente, și asta cred că, într-un final, m-a salvat. Cred că am supraviețuit ca să învăț sa mă raportez altfel la viață, la cei din familia mea, să învăț să colaborez cu ei, să fiu un om mai responsabil față de copilul meu, față de soțul meu, față de Univers sau față de Dumnezeu! Am supraviețuit ca să învăț să nu mai judec, să nu mai discriminez, să accept oamenii așa cum sunt, să le respect liberul arbitru, să-i ajut, să mă iubesc pe mine. Pe scurt, să fiu eu însămi. Am supraviețuit ca să mă întorc altfel, mai frumos, la Dumnezeu! Am supraviețuit ca să învăț să iubesc! (GIANINA SABĂU POPOVICI)