Recuperare

Recuperare. Elibereaza-te de dependente

Russell Brand s-a nascut pe 4 iunie 1975 in Grays, Essex, Marea Britanie. Este actor, prezentator de emisiuni radio si de televiziune, scriitor si activist. Si-a inceput cariera cu spectacole de stand-up comedy, devenind, mai tarziu, prezentator la MTV. In 2004 a jucat primul sau rol important, in serialul britanic St. Trinian’s, iar un an mai tarziu a jucat in comedia Forgetting Sarah Marshall. In 2013 a inceput o colaborare cu saptamanalul britanic de informatie si analiza politica New Statesman, devenind cunoscut si ca activist si formator de opinie. In editorialele si aparitiile sale publice abordeaza teme si subiecte sociale, politice si culturale precum inegalitatea, adictiile, capitalismul corporatist, schimbarile climatice, derapajele mass-media etc. De-a lungul timpului, a provocat o serie de scandaluri si controverse, comportamentul sau agresiv, cauzat de consumul de droguri, punandu-i in umbra realizarile. Dupa mai multe arestari si ajutat de cativa prieteni, Brand a renuntat la consumul de droguri in 2002.

Acest manual despre recuperarea propriului sine nu a fost scris de pe o culme, ci dintr-o balta cu noroi... Expertiza mea nu vine din faptul ca sunt mai bun decat voi, ci din faptul ca sunt mai rau! - Russell Brand

Dependentele sunt ca niste lanturi cu care ne legam de un sine strain ce ne paraziteaza. Cu timpul, acel sine preia controlul asupra noastra, distrugandu‑ne. Pentru a redeveni noi insine, pentru a ne recupera adevaratul sine din ghearele monstrului care ne conduce e nevoie de un efort urias si, mai ales, de iubirea celorlalti. Recuperare este un ghid despre confruntarea cu tot felul de adictii, scris de un star care s-a luptat cu dependenta de heroina, sex, faima, ciocolata si eBay. Cu sinceritate, umor si compasiune, Russell Brand ne spune povestea propriei lupte cu dependentele si ne impartaseste intelep­ciunea dobandita de-a lungul celor peste paisprezece ani de recuperare.

Fragment din volumul "Recuperare" de Russell Brand:

"Actul in sine de a bea sau de a folosi droguri ma asaza pe un curs de la care nu sunt capabil sa ma abat. Problema este categoric mai subtila cand vorbim despre pornografie si mancat excesiv, dar tot este clar ca trebuie sa-mi structurez mintea in jurul acestor comportamente si ca aceasta structura nu se poate baza pe un comportament compulsiv.

Pentru a ma intoarce la ideea mea despre cele „doua minti" si sinele divizat, aceasta este experienta mea. Cand am auzit pentru prima data despre program si mi-a fost explicata notiunea de abstinenta, mi-am zis „la naiba cu asta" si am auzit, in acelasi timp, un tunet infundat de acceptare care-mi spunea ca abstinenta va fi calea mea. Unul dintre multele paradoxuri ale vietii spirituale (pe care l-am intalnit aici) este reprezentat de maxima tocita „cate o zi pe rand", ceva precum „lincearca sa nu bei azi", „incearca sa nu mananci nesanatos azi" si „incearca sa nu te manifesti sexual azi". Stiam ca de fapt voiau sa zica „nu mai ai voie sa bei niciodata", „fara ciocolata, pe veci", si „acum esti celibatar". „Zilele tale de petrecere s-au terminat, dragule." Si chiar vorbesc serios. Daca esti alcoolic, nu mai ai voie sa bei. Daca ai probleme cu mancatul, vei avea mereu nevoie de mese planificate. Trebuie sa acceptam asta. Intelepciunea comuna, batraneasca, „cate o zi pe rand" intra in actiune odata cu adevarul incontestabil si starea de zen conform carora viata este traita in prezent, iar proiectiile tale de viata dincolo de ziua de azi sunt doar conceptuale. Nu trebuie sa-ti faci planuri acum pentru toata viata. Nu trebuie sa renunti la painea alba pentru eternitate, chiar acum. Si daca supravietuiesti acestei zile si te trezesti maine, ce mai conteaza ca nu ai actionat de ieri? Vreau sa spun ca nu acumulezi jetoane pentru placerea reprimata. Acest cliseu de „cate o zi pe rand" luat ca atare nu este mai putin profund decat orice filozofie orientala de tipul „traieste clipa" pe care am intalnit-o vreodata. Ziua de azi e tot ce am.

Acum, ca nu am mai consumat alcool si droguri de paisprezece ani si jumatate, cate o zi pe rand, imi place sa ma agat de acest concept precum Charlie Parker sau Foucault. Cand simt ca vreau sa ma exteriorizez sexual, renunt la aceasta dorinta, nu o duc pana la capat. Apoi, in ziua urmatoare sau chiar o ora mai tarziu, imi zic: „Imagineaza-ti: daca as fi facut asta? Acum as fi terminat, oricum, si mi-as fi distrus familia." 

Pasul 1 inseamna ca te poti schimba. Inseamna supravegherea peisajului vietii tale, relatiilor de familie, vietii profesionale, comportamentului sexual, obiceiurilor alimentare, utilizarii telefonului mobil, drogurilor si alcoolului, a modului in care cheltuiesti banii si punerea intrebarii: „Sunt fericit cu asta?" „Asa vreau sa traiesc?" Daca apar vreun comportament sau vreo problema care sar in ochi, vreo catastrofa tipator de evidenta ce iese la lumina in timpul acestei supravegheri, atunci poti urma pasul 1. Sunt „lipsit de putere in privinta asta si viata mea a scapat de sub control".

Acest concept al lipsei de control este si el interesant, la fel cum exista un inteles mai profund si mai ingrozitor al haosului. In cazul meu, primul aspect a fost observat destul de simplu: datorii neplatite, vizite la spital, pierderea locurilor de munca, a relatiilor, prieteni care ridicau din umeri si ieseau din viata mea. Provocam haos.”