Yoga nu este o religie, ci o posibilitate de dezvoltare a sinelui si de unire a acestuia cu Dumnezeu, bazata pe fapte psihologice. Daca este adevarat ca yoga ne conduce catre Dumnezeu, atunci este adevarat si faptul ca ea nu poate fi ostila fata de nicio religie, intrucat exista un singur Dumnezeu si un singur sine, indiferent ce denumiri le-am atribui.

"Unde am fost inainte de a ma naste?" "Unde merg dupa moarte?" "De ce trebuie sa strabat calea dintre aceste doua puncte?"

Cel care a cugetat asupra acestor intrebari si-a deschis ochii catre intelepciunea infinita care se manifesta in intreaga viata. El poate vedea legile geometrice, matematice, fizice si chimice din fiecare forma creata. Pentru el, este imposibil ca o viata plina de experiente, frumusete, bucurie si tristete, fericire si greutati poate sa se iveasca dintr-un vid, pentru ca apoi sa se evapore in nimic. Nu poate accepta, sub nicio forma, o doctrina care afirma ca viata este arbitrara, lipsita de sens si de vreun principiu care sa o ghideze. Insa daca exista un pincipiu launtric si un scop al vietii, care sunt acestea? Ce putere este aceea care il aduce pe om pe acest Pamant si care il cheama inapoi la momentul potrivit?

Toate aceste intrebari primesc raspuns atunci cand constientizam cine vine de undeva in aceasta viata, traieste cu un anumit scop si apoi pleaca undeva. Raspunsul pare a fi destul de simplu - Eu - insa cine este cu adevarat acest Eu? Yoga ne releva acest lucru.