Prospetimea clipei

In octombrie 2008...

Betty s-a trezit la Realitate, acel vid vibrant in care personalitatea este absenta, unde nimic nu incepe si nimic nu moare. S-a nascut in Quebec, Canada, unde locuieste si in prezent. Betty nu are nicio metoda, nu preda si nu invata pe nimeni. Ea spune: „Nu-i nevoie de nicio cautare, Marea Intalnire este mereu cu tine!”

***

Acelasi vis revenea din viata-n viata mentinand astfel iluzia timpului. Si acum, iata, vad pentru prima oara! Tot ce vad inaintea ochilor este o oglinda imensa. Sunt eu peste tot. Visul nu exista decat in timp si numai in timp. Traiam viata cu incetinitorul, desfasurand mereu si mereu acelasi fir infasurat pe o bobina. Timpul nu folosea decat la a stoca acel univers artificial pe care il inventasem, un vis de individualitate care se derula in capul meu, o lume ireala, fictiva. Imi rumegam viata douazeci si patru de ore pe zi. Eram deci moarta in timpul linear si nu-mi dadeam seama de asta. In visul meu de individualitate nu vedeam decat ce era deja mort. Eu, care eram atat de speriata de moarte, ma inselasem amarnic! Moartea nu exista, este un concept mental cu desavarsire imaginar. Sa-ti fie frica de moarte inseamna sa visezi! Eu sunt tot ceea ce este viu, necunoscut, imensa prospetime, inepuizabila si incredibila sursa de viata!

Betty

***

„Fiinta umana nu se ilumineaza niciodata: doar inceteaza sa mai viseze ca exista in chip de gandire individuala si se dizolva in marele Tot.

Viata este perfectiunea insasi.

Marea Bucurie e reintoarcerea la sursa.

Profunda si eterna recunostinta.”

Betty