Înscriindu-se în tradiția povestirilor cu tâlc scrise de Al. Mitru, narațiunile din acest volum surprind imaginarul extraordinar al copiilor, universuri populate de plante, animale și nu numai.

O păpușă cu inimă de piatră, vântul cel liber, o mierlă, pădurea foșnitoare - toate personaje într-un scenariu alegoric gândit anume pentru a surprinde firea umană, cu metehnele și eșecurile sale, precum și cu frumusețea și însușirile care-i conturează personalitatea.

„Vântului ce-i pasă? Nici probleme de rezolvat n-are, nici tu teme de făcut, nici alte griji pe cap. Îi abate să plece, se scoală cu noaptea-n cap și pe aici îi e drumul. Să-l tot cauți din urmă mult și bine.

De-i trăsnește să se odihnească, poposește pe nevăzute printre ramurile copacilor sau coboară și se întinde peste covorul fânețelor, se așterne și dormitează peste întinsuri lucii de ape. Fără griji, fără început și fără sfârșit.“