In Povestea vietii mele, regina aminteste cu drag cum, in copilarie, inventa povesti pentru fratii si surorile sale: "Aveam o imaginatie bogata. Eu eram cea care le spunea povesti minunate fratilor si surorilor mele; plasmuirile imi impanzeau sufletul si in toate cele intrezaream mai mult decat vezi cu ochiul liber. [...] Intr-o zi mi-a spus fetita mea Elisabeta - mama, ar trebui sa scrii toate astea, ar fi pacat sa lasi sa se stearga tablouri atat de frumoase, ar trebui sa le pastrezi. Esti nascuta sa scrii basme”.

Amprenta scriiturii Reginei Maria se simte in fiecare poveste, debordand de detalii captivante si pastrand, in acelasi timp, intensitatea emotiilor transmise.

Autorul care a inspirat-o pe regina atunci cand a venit vorba de cartile de basme si povesti a fost nimeni altul decat Hans Christian Andersen: Andersen a ramas idealul meu pentru totdeauna, iar in prezent, cand imi incerc si eu pana la povesti, ma straduiesc mereu sa scriu a la manière d’Andersen, care isi cunostea arta mai bine ca oricine si putea smulge zambete si lacrimi si inimilor impietrite.