Pachet Rezistenta feminina

Rezumat Femeile Weyward – Emilia Hart

„Un debut cu totul unic, care pune într-o lumină plină de speranță femeile și experiențele lor. Mi-a plăcut enorm!” – Gillian McAllister, autorul bestsellerului „În locul nepotrivit, la timpul nepotrivit”

Până la urmă, sunt o Weyward. O sălbatică pe dinăuntru.

2019: Kate fuge din Londra spre Weyward Cottage, o căsuţă moștenită de la o mătușă îndepărtată. Cu iedera care acoperă zidurile vechi și cu grădina plină de verdeață, e un loc aflat la lumi depărtare de partenerul abuziv al lui Kate. La scurt timp, ea descoperă că mătușa sa ascundea un secret. Unul îngropat adânc în istoria Weyward, încă de pe vremea vânătorii de vrăjitoare din secolul al XVII-lea.

1619: Altha așteaptă să fie judecată în urma unui caz bizar, în care fermierul John Milburn își pierde viața în mod inexplicabil. Se știe însă că Altha a moștenit de la mama sa o artă a vindecării care nu era întemeiată pe magie, ci pe o cunoaștere exhaustivă a lumii naturale. Iar acum este acuzată că a ucis un om nevinovat cu vrăjile sale.

1942: Când izbucnește cel de-Al Doilea Război Mondial, Violet se află pe moșia familiei sale. Asuprită de tatăl său, fata tânjește după o educație solidă, ca aceea a fratelui ei. În plus, moartea enigmatică a mamei nu îi dă pace, mai ales că se zvonește că și-ar fi pierdut mințile. În urma ei au rămas doar un medalion cu inițiala W, cuvântul „Weyward” zgâriat pe un perete din dormitor și multe întrebări fără răspuns.

Romanul Emiliei Hart te poartă într-o călătorie prin timp alături de trei femei care îți vorbesc despre putere, curaj și redescoperirea sinelui într-o lume a bărbaților și a secretelor întunecate.

Recenzii

„Atrăgător și chinuitor. Un amestec fascinant între ficțiunea istorică și feminismul modern.” – Kirkus

„Printre bâzâit de insecte și magie neagră, această carte și-a înfipt ghearele în mine și nu a vrut să-mi dea drumul. Un debut uimitor, cu o scriere fină ca aripa unei libelule. Cu Weyward, Emilia Hart își face debutul pe scena literară cu un urlet de furie feministă.” – Lizzie Pook, autoarea cărții Moonlight and the Pearl's Daughter

„Frumoasă și vie, vocea autoarei Emilia Hart este originală, blândă și în același timp feroce. Un debut îndrăzneț și fermecător, care te învață că puterea și magia se află deja în tine și așteaptă să le îmbrățișezi atunci când te simți pregătit.” – Sarah Addison Allen, autoarea bestsellerului New York Times „Other Birds”

„O poveste generațională despre rezistența feminină.” – The Guardian

Fragment

„Încerc să cuget de unde pornește totul. Cine hotărăște unde încep și unde se sfârșesc lucrurile? Habar n-am dacă timpul se mișcă într-o linie dreaptă sau într-un cerc. Aici, anii nu trec, ci mai degrabă formează o buclă nesfârșită: iarna devine primăvară ce devine vară ce devine toamnă ce devine iarăși iarnă. Uneori cred că întregul timp se petrece dintr-odată. Așa că s-ar putea spune că povestea asta începe acum, când stau așezată să o scriu, sau s-ar putea spune că a început când s-a născut prima femeie din neamul Weyward, cu foarte mult timp în urmă

Rezumat Cat timp infloresc lamaii - Zoulfa Katouh

"Această carte s-s născut din durerea mea, din vinovăţia mea, din iubirea mea, din suferinţele mele, din visele şi speranţele mele. Pe scurt, s-a născut din zonele vulnerabile ale inimii mele"

―autoarea.

Înainte de izbucnirea revoluţiei siriene, Salama e o fată fericită dintr-o familie armonioasă, unită prin afecţiune şi tradiţie. Are 18 ani, studiază farnacologia şi se bucură de căsătoria dintre fratele ei, Hamza, şi prietena ei de suflet, Layla.

După ce începe războiul, totul se schimbă. Ea ajunge să îndeplinească atribuţii de chirurg la spitalul local, din lipsă de personal şi un număr crescând de victime, membrii familiei ei îşi pierd viaţa sau dispar în război; singura supravieţuitoare e Layla, cumnata ei gravidă.

Spitalul, responsabilitatea faţă de compatrioţii ei, şi ulterior, iubirea care se naşte între ea şi tânărul protestatar Kenan o îndeamnă să rămână, deşi fiecare moment e o nouă ameninţare letală.

Grija faţă de Layla şi copilaşul acesteia o sileşte să negocieze emigrarea.

Vei sta cu sufletul la gură urmărind aceste destine fragile şi emoţionante într-un context tragic.

„Cum îi supraviețuiești durerii? Cât timp înfloresc lâmâii, speranța nu va muri niciodată… Am pus mâna pe această carte și mi-a fost imposibil să mă despart de ea. Zoulfa Katouh scrie o poveste prin care trăiești organic, cu mintea și cu inima, revoluția care a început în Siria în 2011 și continuă și în zilele noastre. Însă puritatea primei iubiri are forța să dizolve chiar și ororile războiului. Am plâns de durere, de furie, și într-un final, de bucurie, pentru că, dincolo de tragedii, de suferință este o carte a speranței, a iubirii care strălucește chiar și în culmile disperării. Războiul e devastator. Dar această poveste e devastator de frumoasă. Lectura ei va lasa urme adânci în interiorul tău și dorința supremă de a lăsa, în exteriorul tău, o lume mai bună.”

― Mihai MORAR

„Proza lirică a lui Katouh, combinată cu o imagine emoționantă a primei iubiri, dezvăluie fără ezitare sacrificiile revoluţiei şi curajul necesar să lupţi pentru valorile în care crezi."

―Publishers Weekly

Fragment



Cu un an în urmă, când Primăvara Arabă aprindea scântei în toată regiunea, Siria s-a agățat de speranța trezită în oameni și a început să strige libertate. Dictatura a răspuns dezlănțuind iadul.

Și cum armata a vizat în mod deliberat medicii, au devenit la fel de greu de întâlnit ca sunetul râsetelor. Dar bombele nu s-au oprit, în ciuda lipsei de medici, și cu spitalul Zaytouna pe brânci, au avut nevoie de orice formă de ajutor la îndemână. Până și oamenii de la curățenie au fost promovați la gradul de asistent.

Iar eu, cu un an de școală de farmacie în spate, am devenit echivalentul unui doctor cu experiență; când ultimul farmacist rămas a murit strivit sub ruinele propriei case, n-a mai fost altă alternativă. N-a contat că aveam optsprezece ani. N-a contat că experiența mea se limita la cuvintele din manualele mele școlare. Totul s-a rezolvat când mi-au pus în față primul corp de bandajat. Moartea este un dascăl excelent.

Nici nu mai știu la câte operații am luat parte în ultimele șase luni, nici câți ochi am închis, oricum mai mulți decât mi-aș fi imaginat vreodată.

Nu asta trebuia să fie viața mea.