Taina iertarii

„Încă o carte despre iertare”, veți spune, sătui oarecum de prea des invocata iertare. În care, guralivi, excelăm toți, dar în care rezultatele reale sunt tot mai reduse. Și nu doar în viețile noastre, ci în lumea care ne înconjoară. O lume de neiertători. De judecători subiectivi și de conștiințe ale neiertării cu valoare de săbii de samurai. Iar eu am să vă răspund: nu, nu este o carte despre iertare. Ci despre cum să aducem mai aproape de noi iertarea lui Dumnezeu și împăcarea cu noi. Mă voi strădui să nu o scriu ca pe o lecție, ci ca pe o împreună-făptuire de pace. Un soi de dialog de liniștire, seara, pe banca odihnei, după o zi aprinsă de un soare teribil. Ca o carte de rugăciune smerită pe Cale spre iertare.

Trecând printre oameni, îi văd, deseori, răniți de neiertare. Cartea aceasta, sper, să fie o fereastră prin care să aibă curaj să privească spre Împărăția lui Dumnezeu. Curajoși! Iertători! Împliniți!

PĂRINTELE CONSTANTIN NECULA

Cartea îți va fi alături dacă:

·        Vrei să înțelegi iertarea ca vindecare, nu ca judecată.

·        Porți în suflet supărare, vină sau neiertare.

·        Crezi că ai greșit prea mult ca să mai fii iertat.

·        Mergi la Spovedanie, dar simți că ai nevoie să o înțelegi mai profund.

·        Nu te-ai mai spovedit de mult și nu știi cum să te întorci.

·        Cauți îndrumări simple pentru pregătirea Spovedaniei, cu rugăciuni și pași practici.

·        Ai nevoie să deosebești pocăința sinceră de autocondamnare și deznădejde.

 Recenzii:

„De când a murit, nu mai puteam spune «Tatăl nostru» până la capăt. Mă opream la «facă-se voia Ta». Cartea asta m-a făcut să plâng și să încerc din nou. Tot mă doare. Dar acum mă rog.” – Teodora

„Am doi frați și nu ne mai vorbim din cauza pământului rămas de la părinți. Tata a murit supărat că ne-am certat. Cartea asta m-a mângâiat mai tare decât orice vorbă. I-am sunat eu primul.” – Sorin

„Am purtat o supărare aproape douăzeci de ani. Cartea aceasta m-a făcut să înțeleg că omul plecase din viața mea, dar eu rămăsesem legată de el. Am plâns și, după ani, am făcut primul pas.” - Elena

„Credeam că Spovedania este locul unde mergi să fii certat. Cartea aceasta mi-a arătat că este locul unde încetezi să mai fugi. Am închis-o și mi-am căutat un duhovnic.” – Ecaterina

„De ani întregi mă spovedesc, dar abia acum am înțeles că am mers de multe ori cu frică, nu cu nădejde. Părintele Necula mi-a adus aminte că Dumnezeu nu mă așteaptă cu o listă în mână, ci cu brațele deschise. Sunt cuvinte care nu se citesc. Se așază în rană și o liniștesc.” – Maria

Arsenie Boca

Despre el se vorbește adesea în șoaptă, cu evlavie sau cu întrebări. Se pomenesc minunile și mulțimile, dar mai rar osteneala lui de o viață: setea de a-L înțelege pe Hristos, grija față de oameni și față de tineri, puterea de a rămâne demn în mijlocul încercărilor și bucuria cu care a readus frumusețea credinței în inimile celor care l-au ascultat.

Dar cât de important este să pătrundem în acele amănunte ale vieții sale pentru care Dumnezeu l-a întărit, l-a păzit și l-a așezat în inimile atâtor oameni? Să vedem cum a slujit chiar și atunci când i s-a luat slujirea, cum a iubit Biserica în ciuda vremurilor potrivnice, cum, prin pictură, cuvânt și tăcere a chemat la schimbarea vieții – la convertirea inimii?

Povestea Părintelui Arsenie nu este doar biografia unui om, ci o chemare la pelerinaj interior, acolo unde fiecare își regăsește credința, răbdarea și frumusețea sufletească. Este invitația de a înțelege că sfințenia nu se naște din liniște, ci din luptă, suferință și dragoste neclintită pentru Hristos.

Nădăjduiesc ca această carte să îl așeze în fața cât mai multor cititori nu ca legendă, ci ca mărturisitor; nu ca mit, ci ca om; nu doar ca icoană pictată, ci ca icoană vie pe inimile celor care l-au simțit aproape.

Părintele Constantin Necula

Recenzii:

„Când m-am confruntat cu boala şi frica, această carte m-a purtat spre rugăciune şi nădejde.” Maria

„Pentru cei care plâng, caută, speră: Citiţi-o.” - Emilia

„Am cumpărat cartea după ce mi-a murit soțul. Nu credeam că mai pot citi ceva fără să plâng. Dar viața Părintelui Arsenie m-a ridicat din cădere.” - Maria, 54 ani – București

„Am mers de trei ori la Prislop cu mama. Întotdeauna simțeam ceva, dar nu înțelegeam ce. Cartea asta mi-a explicat în sfârșit omul, nu doar locul.” - Andreea, 28 ani – Timișoara

„Am fost ani la rând șofer de camion. Eram plecat cu zilele, uneori cu săptămânile. Îmi luam cu mine o iconiță pictată după modelul de la Drăgănescu. Am cumpărat cartea doar ca să aflu povestea picturilor. Am primit mai mult: am găsit liniștea după moartea mamei. Asta n-o să pot uita niciodată.” - Nicolae, 60 ani – Alba Iulia

„Fratele meu a sfârșit într-un accident. Nu am avut putere să mai intru în biserică. Cartea aceasta m-a întors la rugăciune.” - Sorina, 41 ani – Galați

„Când relația noastră s-a rupt, m-am dus la Drăgănescu și m-am rugat să nu rămân cu inima închisă. La două săptămâni după, omul meu s-a întors acasă.” - Fabiana

„Am mers la Prislop cu inima zdrobită. Nu am cerut nimic. Am lăsat doar lacrimile să curgă. După câteva săptămâni, omul pe care îl iubeam s-a întors.” - Corina