DNF

Să ne înțelegem: acord o steluță traducerii, nu romanului. Rar mi se întâmplă să abandonez o carte, dar în cazul de față, am răbdat stoic până la jumătate, apoi am renunțat la lectură. Cum este posibil ca o poveste atât de frumoasă și interesantă să fie tradusă absolut catastrofal din punct de vedere al terminologiei muzicale? Rușine corectorului (inexistent), rușine editurii pentru că a publicat așa ceva! Un singur exemplu, cartea abundă în asemenea aberații care pe mine, ca muzician amator, m-au scos din sărite: — Nicio problemă, spune el cu un zâmbet crispat. Haideţi să încercăm din nou, dar de data asta vreau să creşteţi treptat volumul până la bara treizeci şi patru şi să o ţineţi aşa şi pe bara treizeci şi cinci. „Să creșteți treptat volumul”?! De „crescendo” ați auzit, stimată doamnă/domnișoară traducătoare? „Bara treizeci și patru”? De „măsură” ați auzit? Sigur că nu, ce este trist este că nici măcar nu ați avut curiozitatea să vă documentați, să întrebați un muzician (chiar și amator). Nu aveți nicio scuză, mai ales în ziua de astăzi, când aveți atâtea surse de informație! Și mai trist este că NIMENI nu a corectat aceste grave greșeli înainte de a lansa cartea. O, sau poate am înțeles eu greșit și Vivaldi dădea, de fapt, indicații de rotire a vreunui buton de volum până la a trezeci și patra bară afișată pe ecran? Concluzie: povestea merită citită, dar în limba originală.

o carte buna. Totusi pedofilia sugerata pt Vivaldi a fost cam greu de digerat.

MINUNATA!!!! O carte de exceptie

O poveste captivanta despre o fata ambițioasă su talentată.O carte care te face sa razi și să plângi în același timp.

Supeeerb!

Cartea spune povestea unei fetițe orfane foarte talentate , care prin disciplina , ambiție și perseverență ajunge să își îndeplinească visul de a fi maestro ,este totuși si o poveste despre nedreptate și curaj! 🩷

O poveste fascinantă despre o femeie talentată,o poveste care te captivează. Recomand !

O carte minunata care merita citita!

O adevărată bijuterie, o carte care, cu siguranță îți rămâne întipărită în suflet. Povestea Annei Maria, inspirată din realitate, îți oferă o anumită putere de a merge mai departe, luând-o chiar pe ea drept model. Nu aveți cum să regretați dacă o citiți! Chiar dacă a rămas un geniu uitat, pentru mine rămâne o eroină a muzicii secolului al 18-lea, dar și vocea multor femei, demonstrându-ne că orice este posibil! ❤️🎻❤️

Roman profund si emotionant

„Violonista” de Harriet Constable este un roman profund și emoționant, în care muzica devine limbajul principal al vindecării și regăsirii de sine. Cartea explorează teme universale precum durerea, pierderea, și renașterea personală, dar face acest lucru prin prisma unui protagonist pentru care muzica nu este doar o pasiune, ci o formă de supraviețuire.

M-am regăsit în lupta Annei Maria de a-și găsi propria voce și de a nu lăsa pe nimeni să i-o suprime. Recomand, e o cartee foarte frumoasă!

O carte care te face să vibrezi la unison cu notele muzicii și emoțiile puternice ale personajelor.

Faptul că Anna Maria a fost muza și discipola lui Vivaldi și că a devenit chiar mai cunoscută decât el este o revelație pe care nu o voi uita ușor.

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care autoarea a reușit să aducă la viață atmosfera sumbră și melancolică a Veneției din secolul al XVIII-lea, un loc unde sărăcia și disperarea se împletesc cu măreția și ambiția.

Este o carte pe care o recomand oricărui iubitor de muzică și istorie, dar și celor care caută o poveste despre puterea și reziliența unei femei extraordinare.

Frumos scrisă și captivantă, Violonista este o ficțiune istorică bazată pe Ana Maria della Pietà - un copil genial al muzicii din secolul al XVIII-lea și, mai târziu, Maestra orchestrei orfelinatului. Îndrumată de Antonio Vivaldi, urmărim cum Ana Maria se maturizează într-o călătorie de autocunoaștere.

Această carte este de-a dreptul superbă!! Cu descrieri evocatoare și atmosferice ale Veneției, Violonista reprezintă o lectură frumoasă, convingătoare și, pe alocuri, destul de surprinzătoare. Am fost încântată de la bun început.

O poveste despre dragoste, trădare, prietenie și, în cele din urmă, despre femeile puternice care reușesc în ciuda tuturor obstacolelor.

Un roman de debut pe care nu l-am putut lăsa din mână. Exact pe gustul meu, cu o poveste bazată pe Vivaldi și frumoasa Veneție. Trebuie să o citiți!

Violonista este o poveste de ficțiune istorică scrisă remarcabil. Detaliind viața unei orfane, maestră în Veneția, la renumita Pietà, cartea navighează dramele care apar drept consecință a oportunităților și talentelor ei.

Este o lectură minunată pentru cei care apreciază romanele istorice pline de sensibilitate.

Cartea m-a emoționat și mi-a oferit multe momente de reflecție.

„Labirintul de chiparoși” mi-a adus aminte de cât de mult curaj trebuie să ai pentru a depăși trecutul și a-ți găsi din nou sensul vieții. Mi-a plăcut cum Fiona Valpy a construit personaje feminine care, deși sunt diferite, împărtășesc o forță interioară remarcabilă.

Un mic minus pentru mine a fost finalul ușor previzibil, dar asta nu a diminuat frumusețea cărții. Povestea în sine este atât de caldă și plină de suflet, încât te face să te întorci la ea cu drag. O recomand celor care caută o lectură liniștitoare, dar cu emoții puternice.

Recomand cartea tuturor celor care iubesc istoria și poveștile de viață care te fac să reflectezi. Dacă vrei o carte care să îți atingă inima, acesta este romanul potrivit!

Curajul și puterea ei de a supraviețui într-o perioadă atât de dificilă mi-au oferit o lecție de viață. Totuși, am avut momente în care am simțit că povestea Tess-ului, din prezent, nu avea aceeași profunzime. Aș fi vrut mai multă dezvoltare emoțională pentru ea.

Când am citit „Labirintul de chiparoși” de Fiona Valpy, am simțit că am fost transportată în Toscana de altădată, într-un decor de vis, dar cu o realitate brutală, cea a războiului. Mi-a plăcut extrem de mult cum autoarea îmbină două planuri temporale, 1940 și 2015, punând în lumină atât suferințele din trecut, cât și provocările emoționale ale prezentului.

Cartea este impartita in 2 povesti: prezent si trecut. Povestea care relateaza trecutul este absolut captivanta, cea din prezent nu m-a prins ff tare. 😁

Povestea este draguta si captivanta, in acelasi stil in care autoarea m-a obisnuit :)

O poveste frumoasa despre iubire, prietenie și capacitatea de vindecare a rănilor din suflet.

O carte captivanta... istorie, emoție... doua povesti de viata (sau mai multe) in care timpul devine doar o percepție subiectiva si fiecare cititor se poate recunoaste intr-o măsură mai mare sau mai mica. Povestea curge, te cucerește de la primele rânduri. Am citit-o pe nerăsuflate. O recomand cu mult drag.

Fiona Valpy aduce în prim-plan un roman cald și captivant, construit pe două planuri narative care se reflectă unul în celălalt: Josie, fetița curajoasă aflată în mijlocul celui de-al Doilea Război Mondial, și Zoe, femeia prezentului care își caută vindecarea prin redescoperirea trecutului. Unele aspecte mi s-au părut mai puțin convingătoare — lipsa unei evidențieri mai puternice a privațiunilor războiului în Casablanca și improbabilitatea ca jurnalul lui Josie să rămână ascuns timp de aproape 70 de ani într-o casă locuită de atâtea ori. Totuși, aceste detalii nu umbrește frumusețea lecturii. Recomand cartea celor care caută povești emoționante despre reziliență, speranță și legături între generații.

Cartea este bine scrisa! 🩷👌 Un roman emoționant și captivant care combina ficțiunea istorică cu drama contemporană! Descrierile orașului sunt atât de frumoase, colorate și pline de viata, încât ai senzația că orașul în sine este un personaj ! O recomand 📖❤️

O carte frumoasa, usor de citit, unde finalul iti rastalmaceste emotiile.

O poveste ce o sa ramana intiparita in mintea si sufletul cititorului mult timp, o lectie de viata despre suferinta, iubire si vindecare. O recomand cu caldura

Este o poveste despre supraviețuire, vindecare și cum alegerile noastre de azi pot fi influențate de umbrele trecutului. O lectură profundă, ideală pentru cei care apreciază nuanțele istorice și introspective.

Această carte este o odă adusă rezilienței și puterii de a găsi frumusețe chiar și în mijlocul haosului.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte este felul în care autoarea reușește să construiască două lumi paralele, prin intermediul lui Josie și Zoe. Fiecare dintre ele se confruntă cu propriile provocări, dar legătura lor, prin jurnalul lui Josie, adaugă un strat profund de introspecție și speranță.

Cartea reușește să surprindă perfect frumusețea și durerea unui loc care a fost martor la atât de multe tragedii și miracole. Dacă îți plac cărțile care te fac să reflectezi asupra vieții, această carte este alegerea perfectă, recomand!

Mi-a plăcut mult cum povestea lui Josie, o fetiță aflată în Casablanca în 1941, se împletește cu cea a lui Zoe, care vine să locuiască în același oraș, dar la 70 de ani distanță. Cele două povești reflectă teme precum pierderea, speranța și curajul de a începe din nou.

Recomand această carte pentru că ne arată cât de legate sunt emoțiile și speranțele umane, indiferent de timp sau loc.

tmosfera orașului Casablanca din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial este descrisă atât de autentic, încât simți că te afli acolo🩷

M-a emotionat mult povestea lui Josie dar si a Zoei. Ma declar un fan al Fionei Valpy si sincer nu aveam asteptari asa mari, insa m-au surprins povestile ei.

Am citit cartea asta în câteva ore. Nu cred ca e o noutate faptul cât de mult o iubesc pe Valpy. Scrierile ei sunt atât de frumoase și atât de ușor de parcurs.

Merită citită!

Minunată poveste şi foarte drăguţă perspectiva relatării din prisma micuţei Josie. Mi-a plăcut foarte mult ideea aceasta a povestirii ei prin prisma jurnalului. Mi-a plăcut foarte mult personalitatea ei, iar paginile cărţii au reuşit să redea foarte bine inocenţa şi înţelepciunea vârstei ei, preocupările specifice, pasiunile, modul ei de a înţelege diferite situaţii şi oameni. Mi-a plăcut mult de tot! S-a întrepătruns bine şi cu povestea lui Zoe, m-a emoţionat foarte tare situaţia ei, la final când am înţeles-o, fiindcă la început acest personaj m-a enervat. Dar mi-a plăcut când am înţeles situaţia şi întreg contextul formării ei. Povestea este captivantă m-a ţinut cu sufletul la gură şi abia am aşteptat să termin cartea ca să văd deznodământul. Aerul Marocului cu străduţele lui colorate şi bătute de soare, aroma ceaiului în miez de zi şi comorile vechi din magazinul de antichităţi au fost perfecte pentru o transpunere în spaţiu.