Yellowface

FENOMENUL LITERAR CU PESTE 1,5 MILIOANE DE EXEMPLARE VÂNDUTE

CEA MAI BUNĂ CARTE DE FICȚIUNE — GOODREADS CHOICE AWARDS 2023

CARTEA ANULUI 2023 — AMAZON UK

CARTEA DE FICȚIUNE A ANULUI — BRITISH BOOK AWARDS 2024

Athena Liu este autoare de bestsellere. De June Hayward nu a auzit nimeni.

Când June asistă accidental la moartea Athenei, în fața ei se ivește o oportunitate imposibil de refuzat. Dacă ar fura manuscrisul proaspăt terminat al prietenei ei? Și dacă l-ar publica sub propriul nume? Dacă și-ar asuma o nouă identitate, cu o origine rasială incertă?

Cu timpul, minciunile lui June se înmulțesc și un scandal pe rețelele sociale amenință să o demaște. Cât de departe va merge pentru a-și proteja succesul furat?

ESTE O POVESTE CARE TREBUIE SPUSĂ. DAR NU DE CĂTRE EA.

„Un roman uluitor de inteligent despre gelozie, talent, succes și cui îi aparține dreptul de a spune o poveste.” – ELIZABETH DAY

„Ingenios, tăios, extrem de captivant.” – DAVID NICHOLLS

„O satiră care m-a făcut să țip în sinea mea... atât de groază, cât și de amuzament.” – CONSTANCE WU, vedeta filmului Crazy Rich Asians

 „Șocantă, irezistibilă, absurdă și extrem de distractivă de citit, pe rând și toate deodată.” – PASTE MAGAZINE

Marea m-ar picta în albastru

Cât timp marea rămâne albastră, există o parte din noi care încă mai poate spera.

Jihad Dabbagh are șaptesprezece ani și simte viața prin culori. Dar, după moartea neașteptată a mamei sale, toate nuanțele se sting. Copleșită de pierdere și neînțeleasă de tatăl ei, este trimisă la Academia Braxton, unde numele ei și hijabul o transformă într-o țintă, iar cei din jur o judecă înainte să o cunoască.

Refugiul ei devine un vechi caiet de schițe, făcut din lemnul unui copac din orașul natal al mamei sale, în Siria, o țară pe care Jihad o cunoaște doar din poveștile acesteia. Nu a mai pus mâna pe pensulă de peste un an, dar ajunge să dea formă culorilor durerii, suferinței și doliului ei, pictând povestea drumului mamei sale prin Siria.

Iar când arta ei apare, ca prin magie, pe zidurile New Yorkului, durerea pe care o ținea ascunsă zguduie un oraș întreg.

Citește această carte dacă:

-         Ai simțit cu tot sufletul emoția din bestsellerul Cât timp înfloresc lămâii și îți dorești o poveste mai intimă, mai caldă, mai aproape de doliu și identitate.

-         Cauți un roman care nu vorbește doar despre pierdere, ci despre felul în care iubirea se regăsește în limbă, mâncare, tradiție, povești și culori.

-         Îți dorești o carte cinematografica, cu imagini atât de vii, încât simți marea, rodiile, lemnul sirian și vopseaua de pe ziduri.

-         Îți plac romanele cu accente de realism magic, care pornesc dintr-o durere foarte reală și o transformă într-o poveste plină de simboluri, culori și frumusețe stranie.

Siria din spatele poveștii

Siria pe care Jihad o poartă în sânge nu este doar țara mamei ei, a Mediteranei, a rodiilor, a limbii arabe și a poveștilor spuse acasă. Este și o țară rănită de un conflict început în 2011, după protestele Primăverii Arabe, când milioane de oameni au fost smulși din casele lor, iar dorul de acasă a devenit, pentru multe familii, o rană dusă mai departe din generație în generație.

Această istorie nu apare ca o lecție, ci ca o absență care doare. O simți în felul în care Jihad moștenește o țară pe care o cunoaște mai mult prin povești, prin mâncare, prin rugăciuni, prin limba arabă și prin amintirile mamei sale.

Este o poveste despre ce rămâne după ce o familie pleacă: vinovăția de a fi în siguranță când alții nu sunt, sentimentul de a fi străin într-un loc care ar trebui să fie acasă și nevoia de a păstra vie o mamă, o mare și o țară întreagă prin artă.

RECENZII

„Am avut senzația că citesc o carte scufundată în albastru. Totul curge, totul doare, totul are o frumusețe stranie. O lectură memorabilă.” — Ala

„Dacă Cât timp înfloresc lămâii m-a făcut să sufăr pentru personaje, acest roman m-a făcut să stau în liniște cu propria mea tristețe. Zoulfa Katouh scrie cu o tandrețe devastatoare.” — Claire

„Am ales cartea pentru copertă. Am rămas pentru fraza care m-a făcut să închid cartea și să privesc în gol.” — Azanta

„Marea, rodiile, meduzele, culorile, toate par să aibă suflet în acest roman. E o poveste care nu te te acoperă încet, ca o apă adâncă.” — Yusra