Cartea de fata reprezinta un veritabil prolog al cartii „Pelerinul rus”, aparuta in secolul al XIX-lea, titlu care a permis practicarea la scara mai larga a rugaciunii neincetate formata din cuvintele „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma”. Este deci o incursiune in istoria isihasmului in incercarea de a identifica prototipul textual al rugaciunii inimii tocmai in practicarea rugaciunilor scurte de catre cele mai emblematice figuri patristice din secolele IV‒VIII d. Hr. Observam totusi ca acest curent isihast se sprijina pe un precedent apostolic, daca luam in seama cuvintele Sf. Pavel: „rugati-va neincetat” (I Tesalonicieni 5, 17). Dar daca invocarea perpetua a numelui dumnezeiesc a reprezentat o practica spirituala timpurie, cum sunau deci primele rugaciuni scurte si primele apelative acordate Mantuitorului care se aflau permanent pe buzele, in mintea si in inima vechilor crestini? Totodata, cartea ne prezinta lungul drum al formarii rugaciunii inimii in varianta pe care noi o cunoastem astazi. Este in egala masura si o prezentare a stradaniilor ascetico-mistice pentru dobandirea rugaciunii continue ce imbraca mintea credinciosului intr-un foc imaterial asemenea mintilor ceresti ale slavitilor ingeri. O asemenea stare duhovniceasca scoate sufletul din bezna pacatului si din sfera tuturor tristetilor si anxietatilor cotidiene, crestinul fiind orientat spre patria lui cereasca de nadejdea mantuirii care decurge din starea de rugaciune. Cezar-Ivan Colita