Nopțile salamandrelor este o mărturie tragică a lipsei de permanenţă a fiecăruia dintre noi, a inexorabilei destrămări a universului nostru personal, depășite doar de bucuria descoperirii unor noi identităţi și a unor noi dimensiuni ale realităţii

Anwar, o tânără care poartă cu sine avatarurile unei duble origini, maghiaro persane, știe că nu se va maturiza niciodată. Și nici nu-și dorește asta! Ar dori să trăiască o veșnică adolescenţă. Ar dori să cutreiere lumea, să caute, să vadă, să înţeleagă. Să fie peste tot… și să nu rămână nicăieri! Să încerce totul… cu riscul de a nu mai fi nimic! M-am încurajat apoi cu gândul că între timp măcar am început să intuiesc cine sunt eu, un scriitor, peregrin veşnic adolescent care n-ar vrea, de pildă, ca totul să se destrame necontenit în preajma sa. Numai că nu ştie cum s-ar putea opri această descompunere ori cum s-ar putea împăca cu gândul că aşa stau lucrurile, de aceea nu poate face altceva decât să înregistreze ceea ce vede, a văzut ori şi-a imaginat.