Miss Peregrine Vol.2: Orasul pustiu

Orasul pustiu - Volumul al doilea din seria Miss Peregrine.
3 septembrie 1940 este ziua in care zece copii deosebiti incearca sa se salveze de o armata de monstri. Miss Peregrine este singura care ii poate ajuta, dar ea este captiva in corpul unei pasari. Extraordinara aventura inceputa in volumul anterior din seria Miss Peregrine continua intr-o calatorie plina de neprevazut pentru Jacob Portman si noii sai prieteni. Fara alta solutie, copiii pornesc catre Londra, orasul in care s-ar putea afla singura lor salvare, sperand sa gaseasca acolo leacul care sa o vindece pe Miss Peregrine. Pe strazile distruse, cu ferestrele cladirilor intunecate ca niste ochi fara vedere, pericolul pandeste la fiecare colt.

Ca un adevarat magician, Ransom Riggs se foloseste si de aceasta data de fotografii vechi, care completeaza si pun in valoare fascinanta poveste a copiilor deosebiti.

Noii cititori ai acestei serii vor descoperi Orasul pustiu cu bucurie. Pentru fanii primului volum va fi o comoara. Exista un singur neajuns: asteptarea cu sufletul la gura a celui de-al treilea volum pentru a afla ce se va alege de Jacob si prietenii lui deosebiti. - School Library Journal

Traducere din limba engleza de Gabriella Eftimie.

Fragment din romanul "Miss Peregrine vol.2 - Orasul pustiu" de Ransom Riggs

"Nu-mi venea sa cred ca rostisem acele cuvinte, dar de indata ce le-am scos pe gura, am simtit ca erau adevarate si ecoul lor rasuna inauntrul meu, limpede, ca un clopotel.
Ma aflam acolo dintr-un motiv. Ceva imi spunea ca sunt menit sa fac ceva, nu doar sa fiu - si in niciun caz sa fug sau sa ma ascund sau sa ma dau batut de indata ce situatia parea infricosatoare sau imposibil de rezolvat.
- Aveam impresia ca nu crezi in destin, zise Emma cercetandu-ma cu scepticism.
Nu, nu credeam cu adevarat, dar nu prea stiam cum sa-i explic cu precizie in ce credeam.
M-am gandit la povestile pe care mi le spunea bunicul. Erau pline de minuni si de aventuri, dar se mai ascundea ceva in ele - un fel de recunota trainica. In copilarie, eram mai atent la insula magica si la copiii deosebiti cu puteri magice descrise de bunicul Portman, dar povestile lui se concentrau, de fapt, pe Miss Peregrine si felul in care l-a ajutat cand a avut nevoie. Cand a ajuns in Tara Galilor, bunicul era un baiat speriat care nu vorbea galeza, un baiat urmarit de doi monstri: unul care avea sa-i omoare aproape toata familia si unul grotesc, ca un personaj de desene animate, pe care nu-1 vedea decat el si despre care probabil isi inchipuia c-a aparut direct din cosmarurile lui. Miss Peregrine il ascunsese, ii oferise un adapost, un camin, si-l ajutase sa descopere cine era cu adevarat - i-a salvat viata si, facand asta, a facut posibila nasterea tatalui meu si a mea. Parintii mei m-au conceput, m-au crescut si m-au iubit si pentru asta le eram dator. Dar nu m-as fi nascut daca Miss Peregrine n-ar fi fost marinimoasa si generoasa cu bunicul meu.
Incepeam sa cred ca ajunsesem acolo ca sa rasplatesc acea generozitate - datoria mea, a tatalui meu si a bunicului meu.
Am incercat sa explic toate astea cum am putut mai bine.
- Nu e vorba de destin, am spus, dar chiar cred ca in univers exista un echilibru si, uneori, niste forte despre care n-avem habar pot sa intervina si sa incline balanta in favoarea noastra. Miss Peregrine l-a salvat pe bunicul meu – si eu am venit aici ca s-o salvez pe ea.
Emma miji ochii si dadu incet din cap. Nu-mi dadeam seama daca era de acord cu mine sau daca se gandea la un fel politicos de a-mi spune ca mi-am pierdut mintile. Apoi m-a imbratisat.
Nu trebuia sa-i mai explic nimic. Intelesese.
Si ea ii datora viata lui Miss Peregrine. "