Discursul poetic al lui Marius Aldea din Maruth este al unui șaman autentic: incantația lui e menită să te hipnotizeze, purtându-te într-un microcosmos deopotrivă duios și abraziv, straniu și familiar, suprarealist.

De la un volum la altul, farmecul poeziei lui Marius Aldea sporește, ajungând să înglobeze spaime și revelații tot mai acaparante. Fostul rapsod din tărâmul moroilor este azi un ditai șamanul. Fostele sale tripuri lirice au devenit călătorii spirituale care învăluie, transportă și transformă. Am citit Maruth în transă, cu senzația clară a unei opere de căpătâi. – Florin Dumitrescu

Nu că mi-ar plăcea să fiu, vreau musai să fiu cineva, oricine, o umbră, o voce, o tăcere, o prezență, un prieten, un bunic, un tată din poveștile lui Marius. Și mi-aș trece asta în CV, atât de multă încredere am în forța cântecului devastator (simt că aș comite o mare necinste numindu-l, simplu, volum de poezii) care a ajuns să se cheme frumos, ca o incantație, Maruth. – Vlad Drăgoi