Maniunea scrie un roman fantastic este a doua carte din trilogia autobiografică despre copilăria scriitoarei Narine Abgarian.

Cele două prietene Maniunea și Narka au mai crescut puțin. Merg în prima lor tabără de pionieri, la primul spectacol, discută despre sentimentele lor. În rest, au rămas aceleași fete nebune. Fiecare zi aduce o trăsnaie, fiecare zi vine cu ideea ei creativă (ar zice fetele), nebunească (ar zice adulții).

Ne reîntâlnim cu bunica Ba, cu unchiul Mișa și cu toată gașca de rude zgomotoase din familiile Șaț și Abgarian. Noi personaje își fac apariția, când stângace, când extravagante. Se îndrăgostesc și suferă, se ceartă și se împacă, au ambiții, speranțe și mici tristeți provinciale. Rezultatul e o veselă cronică de familie din Armenia anilor 1980, în care scenele din viața de zi cu zi nu ocolesc neajunsurile epocii sovietice, dar pun în lumină omenia și frumusețea.

Titlul romanului îl dă unul dintre capitolele cărții, din care aflăm că Maniunea a decis să se apuce de scris:

În câteva secunde, ca și cum ne-ar fi auzit șușotind, Maniunea a dat singură buzna în bucătărie. Cu moțul ei nărăvaș și cu un caiet gros de dictando.

– Gata! a strigat. Cred că pe azi e de-ajuns. Ia fiți atente ce mi-a ieșit!

S-a trântit lângă noi, a deschis caietul cu o smucitură și ne-a arătat rezultatele muncii ei. Pe prima filă era scris cu litere mari de tipar: „ROMAN“.