Prins de vârtejul unei tot mai stranii stări de somnambulism parcă, poetul veghează echilibrul lumii acesteia și, pentru că luciditatea-i exactă – ca luciul Sabiei de Damasc – pătrunde miezul lucrurilor și în lumina de șmirghel a acesteia servul lirei constată degradarea, conformismul și religia confortului, întronate la banchetul contemporaneității, decât să se trădeze, artistul alege masca hamletiană a nebunului sau masca lui Sisif. Totul, pentru a se menține pe linia de plutire. Totul, pentru a rămâne fidel lui însuși. Totul, pentru a întârzia în raza Vocației. Aceasta își propune și reușește Borce Panov – unul dintre cei mai importanți poeți dăruiți lumii de Macedonia. Și noi îl sprijinim și îl salutăm cu căldură, urmărind modul admirabil în care e trasată linia dimineții dinspre inima unui poet spre lume. Aura Christi