O revizitare savuroasă a copilăriei trăite în anii 1980, care cristalizează perfect dulceața candorii și amarul dezamăgirilor.

Adinei îi plac cărțile, șnițelele, muntele, marea, jocurile din spatele blocului. Un lucru însă clar nu-i place: să meargă în tabără. Conștiincioasă și inocentă, până la urmă se adaptează la programul inflexibil de la Crevedia: orele de muncă patriotică, nesuferitele competiții sportive și interacțiunile derutante cu colegii de tabără sunt date uitării când doamna Flori, bucătăreasa, le servește masa. E și foarte ocupată: zi de zi notează destoinic în jurnal realizările pionierești, învăluite în emoția continuei așteptări: vine sau nu vine Tovarășul?

„Ne-a îndemnat să ne unim glasurile și inimile noastre de copii într-un imn închinat păcii și prieteniei, să oprim cursa înarmărilor și să trecem la dezarmare… Să triumfe pacea și prietenia în tabăra noastră și pe planeta Pământ!“