O scrisoare pierduta

Include: „O scrisoare pierduta”; „O noapte furtunoasa” „Napasta” „D-ale carnavalului” „Conul Leonida fata cu reactiunea” „Teatrul lui Caragiale a ramas în constiinta colectiva mai ales prin intermediul comediilor. Toate cele patru texte dramatice concretizeaza istoric o lume, astfel încât scriitorul îsi proiecteaza întreaga viziune clasica în spatiul românesc, într-un moment în care bughezia se afla în zorii aparitiei sale. Scriitorul se opreste la niveluri sociale diferite, de la micul înavutit al mahalalei la marea burghezie de provincie, în fond subliniind acelasi fenomen. Piesa de teatru „O noapte furtunoasa” este una dintre primele comedii ale lui Caragiale cu radacini în teatrul precursorilor. Istoria si critica literara au observat ca elementele de substanta au patruns sub o alta forma în teatrul scriitorului. Fusesera întâlnite în comediile „Chirita în provincie sau Chirita la Iasi, scrise de Alecsandri, unde se observa patrunderea formelor fara fond în viata sociala nationala, lupta între generatii, limbajul neologic, falsul patriotism. Toate acestea se pot întâlni si în creatiile lui Caragiale, însa el se detaseaza de schemele precursorilor, surprinzând mentalitatile politice între 1870 si 1900, în care politicianismul românesc va cunoaste diferite nuante, atitudini subiective ale celor nechemati în ascensiunea lor, falsul eroism... Piesa O noapte furtunoasa este o sinteza a metamorfozelor epocii. Actiunea se desfasoara în Bucuresti având în centru câteva personaje ilustrative, precum jupân Dumitrache, apropitar, poreclit Titirca Inimarea, Veta, sotia adulterina, ce are relatii cu Chiriac, Spiridon, baiatul de procopseala, Zita, sora Vetei, o tânara dezvoltata de mitocanul ei, care citeste dramele Parisului si se lasa ambetata de scrisoarea lui Rica Venturiano, studinte în drept si publicist. Observam intentiile dramaturgului, ce explica anumite comportamente umane... Caragiale este un artist al crearii scenelor tari în ipostaze comice, al fixarii portretelor. Critica falsului politicianism caracteristic micii burghezii o vom regasi în piesa intitulata „Conu Leonida fata cu reactiunea” publicata în 1880. Actiunea are loc într-o zona periferica a Bucurestiului... Asadar, aceasta piesa de teatru este o comedie a vanitatii, în care eroul traieste modest, este pensionar, dar atât de încântat de sine, de ideile pe care le-a dobândit citind ziarele, încât nu-si da seama de adevarata sa conditie, devenind, cu papuci si cu scufie în cap, un adevarat tribun al poporului, al luptei împotriva reactiunii...