În volumul de față, după 16 ani de la prima autobiografie, Live, Delia Budeanu, prezentatoare timp de 28 de ani la Televiziunea Română (1970–1998), izbutește în mod alchimic să preschimbe uneltele malefice ale cenzurii de altădată în instrumente lăuntrice benefice ale controlului de sine, ale rigorii estetice și ale detașării de imediatul trăirilor brute. Această ținere în frâu a visceralului îi conferă Deliei Budeanu o paradoxală eliberare din captivitatea confesiunilor proprii, care, transfigurate, devin la rândul lor rampe de lansare în spiritualitate. Astfel, în buna tradiție a meditațiilor lui Montaigne, jurnalul deschide cititorului calea spre reflecție și înțelepciune, ajungând un adevărat îndreptar pentru cel care își caută reazemul sufletesc în lectură. Urmând firul amintirilor, într-o manieră neo-proustiană, autoarea abordează teme de un interes major, precum moartea, singurătatea, nefericirea, trecutul ca paradis pierdut, dar și ca moștenire, energia obiectelor de demult, atmosfera caselor, ceremoniile vieții de odinioară, refugiul în cărți, spectrul dubiului. O întreagă galerie de portrete ni se perindă prin fața ochilor: străbunici, bunici, părinți, soțul autoarei, Radu, copiii și nepoții, înfățișați cu iubire și evlavie. Sunt și portrete în oglindă în cuprinsul cărora scriitoarea de acum dialoghează cu alter egoul ei de la începutul tinereții.

Distanța pe care și-o ia de fiecare dată când își contemplă trăirile mai noi sau mai vechi o ajută să-și universalizeze experiențele și să le sublimeze în izvoare de curaj, demnitate și frumusețe. Aș mai spune că audiobookul care însoțește această carte pilduitoare împlinește într-o oarecare măsură visul de altădată al autoarei: acela de a fi îmbrățișat cariera muzicală. Vocea inegalabilă a Deliei, melodioasă, caldă și dramatică în același timp, dă textelor interpretate farmecul special al recitativelor și al ariilor de operă, muzicalizând destăinuirile.

Monica Pillat