Jung Freud si psihanaliza - Opere Complete, vol. 4

Una din cele mai cunoscute relaţii paideice din istoria psihologiei şi psihoterapiei este cea dintre Freud şi Jung. La început discipol preferat, ridicat de Freud la rangul de «prinţ moştenitor», Jung devine, începând cu 1912, fiu rătăcitor şi elaborează propria teorie despre inconştient şi terapia psihanalitică. Inconştientul colectiv ia locul inconştientului personal în centrul concepţiei lui Jung despre psihic. Nu doar ceea ce a fost îndepărtat din conştiinţă în prima copilărie dă conţinut inconştientului, aşa cum credea Freud, ci şi precipitatele experienţelor fundamentale ale speciei care n-au fost niciodată în conştiinţa individuală. Articolele din această carte, scrise de Jung în diferite momente ale vieţii, documentează evoluţia atitudinii psihanalistului elveţian faţă de psihanaliza freudiană de la acceptare fără rezerve la critică din perspectiva propriei concepţii. VASILE DEM. ZAMFIRESCU „Ceea ce are de spus Freud despre rolul sexualităţii, al plăcerii infantile şi al conflictului ei cu «principiul realităţii», despre incest şi altele asemenea este în primul rând expresia cea mai adevărată a psihologiei sale personale. Este expresia modelată fericit a celor deja găsite subiectiv. Nu sunt un oponent al lui Freud, deşi miopia sa ca şi cea a discipolilor săi vor să mă eticheteze ca atare. Nici un psihiatru experimentat nu poate să nege că a avut cel puţin zeci de cazuri a căror psihologie corespunde în toate aspectele ei esenţiale cu cea a lui Freud. De aceea, Freud a ajutat la naşterea unui mare adevăr omenesc tocmai cu crezul său cel mai subiectiv. El însuşi este exemplul şcolar al psihologiei sale şi şi-a dedicat viaţa şi creaţia împlinirii acestei misiuni." […] „De milenii, iniţiaţii propovăduiesc naşterea din spirit şi, în mod ciudat, omul uită tot mereu să înţeleagă procrearea divină. Asta nu dovedeşte o tărie deosebită a spiritului, iar consecinţele înţelegerii greşite se manifestă ca degenerare nevrotică, înveninare, îngustime şi pustiire. Uşor este de izgonit spiritul, dar din supă lipseşte sarea, «sarea pământului ». Însă spiritul dovedeşte tot mereu tărie prin faptul că învăţătura esenţială a vechilor iniţieri este purtată mai departe din generaţie în generaţie. Tot mereu există şi oameni care au înţeles ce înseamnă că Dumnezeu este tatăl lor. Echilibrul dintre carne şi spirit rămâne rezervat acestei sfere." C.G. JUNG Ultima apariţie din seria Opere complete de C.G. Jung: • Două scrieri despre psihologia analitică. (Opere complete volumul 7) Următoarea apariţie din seria Opere complete de C.G. Jung: • Civilizaţia în tranziţie (Opere complete volumul 10) Cuprins: Cuvânt înainte. Jung şi Freud— un caz de contradicţie unilaterală? (Vasile Dem. Zamfirescu) Inconştient colectiv şi inconştient personal Spiritul inconştient Libidoul Vis şi simbol I Teoria lui Freud despre isterie. O replică la critica lui Aschaffenburg (1908) II Teoria freudiană asupra isteriei (1908) III Analiza viselor (1909) IV O contribuţie la psihologia zvonului (1910–1911) a) Martori auditivi b) Din auzite c) Epicriza V O contribuţie la cunoaşterea visului despre numere (1910–1911) VI Morton Prince, M. d.: „The Mechanism and Interpretation of Dreams" O dezbatere critică (1911) VII Despre critica adusă psihanalizei (1910) VIII Despre psihanaliză (1912) IX Încercarea unei prezentări a teoriei psihanalitice (1913) Cuvânt înainte la prima ediţie Cuvânt înainte la ediţia a doua 1. O privire de ansamblu asupra unor ipoteze anterioare 2. Teoria sexualităţii infantile 3. Conceptul de libido 4. Nevroza şi factorii etiologici în copilărie 5. Fantasmele inconştientului 6. Complexul Oedip 7. Etiologia nevrozei 8. Principii terapeutice ale psihanalizei 9. Un caz de nevroză la un copil X Aspecte generale ale psihanalizei (1913) XI Despre psihanaliză (1916) XII Probleme psihoterapeutice de actualitate. O corespondenţă între C.G. Jung şi R. Loÿ (1914) Prefaţă I, 12 ianuarie 1913 (Loÿ) II, 28 ianuarie 1913. (Jung) III, 2 februarie 1913. (Loÿ) IV, 4 februarie 1913 (Jung) V, 9 februarie 1913 (Loÿ) VI, 11 februarie 1913. (Jung) VII, 16 februarie 1913. (Loÿ) VIII, 18 februarie 1913. (Jung) IX, 23 februarie 1913. (Loÿ) X, martie 1913. (Jung) XIII Cuvânt înainte la „Collected Papers on Analytical Psychology" (1916/1917/1920) La prima ediţie La ediţia a doua XIV Importanţa tatălui pentru destinul individului (1909) Cuvânt înainte la ediţia a doua Cuvânt înainte la ediţia a treia Importanţa tatălui pentru destinul individului XV Introducere la „psihanaliza" de W.M. Kranefeldt (1930) XVI Opoziţia dintre Freud şi Jung (1929) Anexe Bibliografie Indice de nume Indice de termeni