Instinct

Dau dependenta. Si sunt dependenta de clientul meu. Sunt o prostituata. De lux. Pretul e mare. Si mi-l platesc de fiecare data. Pentru ca am ales sa ma vand mie. Sunt propria-mi curva. Ma iubesc si ma vreau. Ma chem. Si intru in mine cu o forta tumultuoasa. Ea urla, sfasiata. Dar se preda, firava. E in bratele mele, alintata, sarutata, mangaiata. Sunt in siguranta. Cu mine. In mine. „Ce se afla dincolo de mastile pe care ne-am obisnuit sa le purtam zi de zi prin lume, dincolo de coaja opaca – si uneori inselatoare – care pare sa ne protejeze o vreme de privirile oamenilor? Durere. Si iubire. Si moarte. Si tentative de suicid. Si supravietuire. Si sex fara amor. Si amor cu mult sex. Si traume. Nevroze. Parinti. Si vina. Si iertare. Niciodata pentru mine. Si instincte. Multe instincte. Miros. Piele. Foame. Sete. Dor. Deziluzii. Visuri. Speranta. Tot sufletul meu. Mai presus de orice, frumusete si curaj. Frumusetea de a fi exact asa cum esti, pana la capat, si curajul de a accepta si iubi asta. Asa e Ioana. Primiti-o cat mai aproape de inima, in locul acela doar al vostru, unde nu exista ipocrizie sau prejudecati. O sa va mangaie. O sa va trezeasca. O sa va schimbe. - Cristina Nemerovschi Ioana Duda -  As fi vrut sa studiez teatru. M-am hotarat prea tarziu. Asa ca am dat examen la Jurnalism. In 2002. In 2006 eram absolventa a Facultatii de Jurnalism si Limba Engleza din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara. Am lucrat multi ani in presa. Apoi m-am indragostit si am renuntat la tot. Am plecat peste o mare si cateva tari. Mai precis in Italia. M-am reintors dupa trei ani. Nu mai voiam presa scrisa. Stiam ca nu se poate trai decent din asta. Asa ca m-am angajat intr-o multinationala. Dupa vreo sapte luni, am avut o tentativa de suicid. Cu pastile si alcool. Prea slab. Alcoolul. Cand m-am trezit, dupa vreo doua zile, m-am uitat pe geam. Si mi-am dat seama cat de norocoasa sunt ca inca pot sa vad soarele, copacii, sa o pup pe mama si sa ii spun ca o iubesc.   Prietena mea cea mai buna mi-a dat numarul unui psihoterapeut. El m-a «deblocat». Mi-a spus, acum aproape patru ani: «Scrie». Si am inceput. De atunci nu m-am mai oprit. A fost ca si cand am inceput sa curg din mine. Am explodat. Si o fac in fiecare zi. Respir. Mananc. Iubesc. Ranesc. Parasesc. Fac sex. Fumez. Beau. Ca sa scriu. E cauza mea finala. Ma scriu. Si sper sa ma opresc doar cand o sa mor. Si asta pentru ca nu stiu daca dincolo ne dau astia laptop, sau telefon, sau hartie si pix ca sa putem scrie. Daca o fi dincolo.