Iepurita

„Vai, Iepurițo, ești atââât de genială!” (Margaret Atwood)

Nici că se putea simți cineva mai înstrăinat în cadrul programului aceluia de masterat în literatură extrem de selectiv de la Warren University, New England, decât Samantha Heather Mackey, bursiera. Samantha preferă compania propriei imaginații întunecate în locul companiei oamenilor. E respinsă de restul colegelor de grupă – un cerc de fete bogate și insuportabil de drăgălașe și afectate, care își spun una alteia „Iepurițo” și par trase la indigo. Însă totul se schimbă când Samantha primește o invitație la Salonul Nebunelelor, faimoasă reuniune a Iepurițelor, și se simte atrasă inexplicabil de această întâlnire, lăsând-o în urmă pe Ava, singura ei prietenă. Pe măsură ce pătrunde tot mai adânc în lumea lor sinistră și totuși foarte dulce, unde, în întâlnirea lor ritualică din afara campusului, fetele invocă ființe monstruoase, Samantha distinge tot mai puțin granițele realității, care se estompează aproape cu totul. Inevitabil, prietenia ei cu Ava și cea cu Iepurițele vor ajunge într-o coliziune letală.

„O scriere de o inteligență ascuțită și mușcătoare. Teribil de amuzantă.” (The New Yorker)

„De fiecare dată când deschid cartea, dau peste o frază sclipitoare.” (Dwight Garner, The New York Times)

„E trăsnită și scrântită, misterioasă și bizară, și n-o s-o mai poți lăsa din mână.” (The Washington Post)

„Awad s-a afirmat ca una dintre cele mai inovatoare și mai originale autoare de azi, iar Iepurița e un roman feroce, curajos și, în esență, de neuitat.” (Los Angeles Times)

„Cu imagini atât de vii și o intrigă atât de stranie și de captivantă, este o carte estivală, o comedie escapistă, e lectura aceea de pe plajă, pe care vrei s-o împărtășești cu toată lumea. Nu doar pentru că e frenetic de amuzantă și te face să râzi în hohote. Ce o face memorabilă și puternică este combinația dintre satira extremă și compasiunea imensă. Deși tăioasă ca un pumnal, Iepurița are o inimă tandră și primitoare.” (The Boston Globe)

„O baie de sânge sălbatic de amuzantă. Awad amplifică, vizibil bucuroasă, caracterul coșmaresc al romanului, până când granița dintre percepție și realitate aproape că dispare complet. Este clar că Awad se distrează scriind această poveste – dovadă vărsarea de sânge –, iar încântarea ei e contagioasă. Fermecător de ascuțită. O realizare aproape perfectă a unei viziuni unice.” (Kirkus Reviews)