Hannah zboara spre cer

Uneori, cand imi inalt seara ruga spre cer, ma gandesc nu doar la oamenii-ingeri din viata mea, ci si la vibratia pe care uneori o simt atat de puternic in mine, trimisa de acolo, de sus, inapoi pe pamant. O putere divina imi umple sufletul, trupul si mintea si imi da increderea ca nimic nu e fara sens sau pierdut pentru totdeauna, ci dimpotriva, odata adapostit dincolo de nori, un sufletel ce a trecut pe aici, printre noi, s-a inaltat, capatand un har menit sa ne acopere protector pe toti, la nevoie. Cumva, cine a plecat dintre noi, lasand bunatate in urma, devine paza si forta interioara pentru cei ramasi pentru un timp pe pamant. Adesea, cei ce se simt pierduti suntem noi. Dar e de ajuns sa-ti ridici privirea, sa soptesti o ruga si sa aduni din nou puterea, speranta, pentru ca cei dragi care s-au inaltat o picura in noi. Ne asculta greul. Ne alina. Ne oblojesc ranile. Ne zambesc fara teama. Ei sunt bine. Ne asigura ca nu suntem singuri si vom fi bine si noi.

  Ilustratii color de Mirela Chereches.