Puteti lua prezenta antologie de texte ca pe o colectie de oftaturi nostalgice si radiografii dulci-amare despre oameni si umanitate, despre bine si bunatate, despre progres-regres, despre cuvinte si sensuri, despre norme si noime, despre drepturi si constrangeri, despre libertati si inrobiri. Sunt ganduri centrate, cu predilectie, in jurul aceleiasi teme fundamentale numite libertatea de constiinta si de expresie si stranse laolalta intr-un volum cadou, impachetat cu dragoste pentru cititori si legat totusi, vesel-grijuliu, cu o fundita optimista: nadejdea ca nu mor caii cand vor cainii.

Este, recunosc, o speranta greu de sustinut doar cu entuziasm si fara argumente, in conditiile in care nori de plumb stau sa trasneasca si „democratia”, si „liberalismul”, si „statul de drept”, si „valorile euroatlantice”, si ce-o mai fi ramas din sperantele unei generatii care mai credea in viitorul unei tari (inca) numite Romania.