Ediția a doua, revăzută și adăugită

Foto copertă: © 2003 Fundația Gellu Naum

Prin fiecare perete circulau două tăceri

și eu ieșeam să mă ascult

cu două guri vorbeam și mă ascultam singur

cu câte două urechi pe fiecare parte a feței

Și era o iubire

în timp ce peste cubul ei abia vizibil

în fiecare dimineață răsăreau doi sori

Gellu Naum, Iubire imensă

Dacă stăruiești asupra analizei, dacă cercetezi, cum am avut eu pretenția să fac în această carte, articulațiile cele mai ascunse ale poeziei, ai, în final, impresia că există o logică și în acest ilogic aparent și că dicteul automat nu este numai automat, ci duce, în cele din urmă, spre o mare viziune, în care realul comunică cu suprarealul, adică în care, cum spunea Breton pe vremuri, realul, imaginarul, viața și moartea, trecutul și viitorul încetează să mai fie percepute în mod contradictoriu. Dar Gellu Naum se întoarce, iată, la miezul doctrine suprarealiste, deci rămâne consecvent cu el, și, depășind toate poncifele, toate clișeele pe care suprarealismul clasic le-a propus, reușește să fie un poet foarte actual, un poet care are conștiința gravității fundamentale a poeziei, cu dimensiunea ei metafizică și un fel de angajare mai profundă în real, și în același timp are și libertatea aceasta a jocului, a ironiei și autoironiei, care îi asigură locul absolut personal și original în literatura română și în cea mondială. (Ion Pop)

CUPRINS

UN CUVÂNT-ÎNAINTE

POST-SCRIPTUM

POEZIA CONTRA LITERATURII

UN DEBUT POETIC INCENDIAR

ÎN SPAȚIUL BURLESC AL ONIRICULUI

PE CULOARELE SOMNULUI

DE LA SUPRAREALISM LA SUB-REALISM

ATHANOR, CUPTORUL ALCHIMIC

COPACUL-ANIMAL

TATĂL MEU OBOSIT

FRAGMENTE DE DISCURS AMOROS

SPRE PARTEA CEALALTĂ

SCHIMBAREA LUCRURILOR

FEȚE ȘI SUPRA-FEȚE

PROZOPOEME

TEATRUL LUMII, COMEDIA LITERATURII

ÎN LOC DE CONCLUZII

ADDENDA

„NU CUNOSC ÎN LITERATURA EUROPEANĂ UN POET CARE SĂ FI AJUNS LA PERFORMANŢA LUI GELLU NAUM PE TERENUL SUPRAREALISMULUI” (DIALOG REALIZAT DE DORA PAVEL)

BIBLIOGRAFIE

DESPRE AUTOR