Volumul „Evul Mediocru” face o radiografie poetică lucidă și neliniștitoare a prezentului, având un pronunțat filon critic și reflexiv. Scriitura propune o alternanță calculată între poezia civică și poezia existențială, cu incursiuni onirice care nu funcționează ca evadări, ci ca forme sofisticate de imersiune în real. Abordările literare duc spre o zonă de poezie conceptuală și hiperconștientă, preocupată de degradarea sensului („Vremea necitiților”, „Clișee”, „Evul Mediocru”), de conflictul interior și social („Mișcare de protest”, „Împotrivă”, „Joacă cu focul”) și de raportul dintre timp, identitate și alienare („Clepsidra”, „Mileniul trei”, „Hiperlucid”, „Dinamica împietririi”). Poezia - aflată la confluența dintre diagnoză și remediu - este câteodată tăioasă, antisentimentală, cu un limbaj dens conceptual, uneori polemic, alteori minimalist, atent la derapajele epocii și la fragilitatea umană. „Evul Mediocru” se conturează ca formă de rezistență asumată împotriva superficializării culturii, a automatizării gândirii și a pierderii sensului profund. Demersul literar „administrat” fără anestezic sau lirism ornamental, nu propune o poezie confesivă în sens clasic, ci una a conștiinței care observă și disecă. Nu este o carte „confortabilă”, ci una care provoacă, incită și obligă cititorul la poziționare - semn (îmi place să cred) al unei poezii pătrunzătoare, viguroase și autentice.

Zeno Daniel Șuștac