De fapt, trebuie sa fii pregatit pentru viitor, chiar daca acesta este din ce in ce mai imprevizibil. Trebuie sa te gandesti permanent si cu seriozitate la ceea ce faci in prezent, la capacitatea ta de a castiga bani si la ceea ce vei face intr-un an, trei sau cinci ani de acum inainte. Trebuie sa iti stabilesti obiective si sa planifici cum sa ajungi la o siguranta financiara proprie, indiferent ce se va intampla. Lordul Maynard Keynes spunea ca trebuie sa ne gandim mult la viitor pentru ca acolo o sa ne petrecem restul vietii. Una dintre cele mai mari greseli pe care le fac oamenii, cu cele mai grave consecinte pe termen lung, este sa se gandeasca doar la prezent si sa nu acorde importanta lucrurilor ce pot avea loc in lunile si anii ce urmeaza.

Din punctul de vedere al fericirii, sigurantei, bucuriei, satisfactiei si implinirii personale viitoare, cea mai importanta tema din ansamblul reflectiilor despre viitor este cea legata de modul in care iti vei asigura traiul pe termen mediu si lung.

Corporatiile americane concediaza sute de mii de oameni in fiecare an. O companie mare, cunoscuta, din topul Fortune wo, a concediat peste 100000 de angajati cu experienta, si nu dintre muncitorii platiti cu ora, ci barbati si femei care au fost selectati de la cele mai bune universitati din America. Pentru a fi luati in considerare la angajare, acestia au frebuit sa aiba in medie un punctaj minim de 3,9 din 4,0. Au fost instruiti timp de doi pana la cinci ani inainte de a-si ocupa pozitiile. Cand au fost concediati, aveau in medie unsprezece ani de experienta, pe langa educatie si formare. si totusi, peste loo 000 dintre acesti barbati si femei extrem de inteligenti, de inalta calificare, cu multa experienta au fost concediati de o singura companie.

Acesti barbati si femei nu s-au dus acasa si au asteptat sa sune telefonul pentru a fi chemati din nou la munca . Ei si-au pierdut locurile de munca pentru totdeauna. Tot ce au acumu-lat prin educatie si experienta era, in mare parte, perimat. Lucrurile invatate si acumulate ca experienta nu mai aveau aproape nicio valoare la locul de munca. A trebuit ca multi dintre ei sa o ia de la capat in alte meserii si alte domenii de activitate. Aceasta tendinta de dislocare va continua intr-un ritm tot mai rapid in urmatorii ani. Pe vremuri, cand bunicii nostri intrau in campul muncii, primeau in general o educatie de baza si apoi incepeau sa lucreze pentru o companie, ramanand in acea companie pana la finalul vietii lor active. Cand parintii nostri intrau in campul muncii, schimbau in general locul de munca de trei sau patru ori de-a lungul vietii, desi era dificil si de natura sa le dea viata peste cap.



Membrii generatiei „baby boom", care au intrat in campul muncii in anii 1960 si 1970, au pasit intr-o noua lume, plina de turbulente si schimbari pe piata locurilor de munca . Vizau mari companii si angajarea pe viata, dar era de asteptat ca ei sa-si schimbe locul de munca de sase ori de-a lungul vietii lor active si, poate, chiar sa-si schimbe cariera pe la 30-40 de ani.