În personajul „Domnului Președinte“, căruia nu i se dă un nume, descoperim trăsături ale mai multor dictatori sud-americani, iar guvernul pe care îl conduce este oglinda în care se poate recunoaște, mai mult sau mai puțin, orice regim totalitar, cu toate efectele sale asupra societății și a individului. Limbajul surprinzător, cu valențe poetice, scenele în care se fac simțite semințele realismului magic, personajele viu conturate, umorul fin și, nu în ultimul rând, suspansul fac din acest roman o lectură pasionantă.

Ceea ce este cu adevărat frumos și transformă această carte demonică, plină de episoade atroce, într-o operă de artă autentică este structura sa formală și, mai ales, limbajul. Prin acestea, Domnul Președinte a reprezentat un nou început în literatura de limbă spaniolă. – Mario Vargas Llosa

Într-un anumit fel, toată opera sa, la fel ca toate operele autentice, este autobiografică. – Arturo Uslar Pietri

Domnul Președinte, ca orice mare operă literară, poate fi citită într-o cheie universală și atemporală, ca o narațiune proaspătă în care se îmbină experimentul cu dorința de a clarifica secretele regimurilor dictatoriale. Asturias se joacă cu limbajul, dând un sens politic clasic acestei proze avangardiste.   – Luis Mateo Díez