Romanul începe cu prima întâlnire dintre fermierul Oak și Batsheba Everdene. Acesta o zărește în timp ce se mută la mătușa ei, doamna Hurst, în Norcombe, unde urma să îngrijească de vaci. Aici, Gabriel Oak, în vârstă de 28 de ani, deținea o turmă de oi. Când Batsheba își pierde pălăria și Gabriel i-o înapoiază, cei doi fac cunoștință. Într-o noapte, stând în coliba sa cu focul aprins și cu obloanele răsuflătorilor închise, pe Oak începe să-l doară capul și adoarme. Apare însă Batsheba, care azvârle cu lapte pe el pentru a-l trezi și, luându-i capul în poala ei, îi spune că era să moară sufocat. Fermierul începe să se gândească din ce în ce mai mult la fată și, într-o zi, se hotărăște să-i facă o vizită acasă, la mătușa ei, pe care o întreabă dacă mai are și alți pretendenți. Pe drumul de întoarcere o întâlnește și o cere în căsătorie, dar ea refuză.

 

După câteva luni se răspândește vestea plecării domnișoarei Everdene din sat, ceea ce pe cioban îl face să o idealizeze și mai mult. Într-o dimineață, trezindu-se din cauza zgomotului tălăngilor oilor, descoperă că turma lui fusese mânată prin gard de câinele cel tânăr până la o groapă de var în care căzuseră și muriseră toate. În aceste condiții, e nevoit să se ducă să-și caute de lucru la târgul din Casterbridge ca vechil. Fiind ocolit de toți fermierii și obosit, adoarme într-o căruță care, după un timp, se pune în mișcare.

În apropiere de Weatherbury, el se dă jos din căruță și observă că în curtea unei ferme luase foc un stog. Ajută la stingerea incendiului și o întâlnește pe stăpâna fermei, care se întâmplă să fie chiar Batsheba Everdene. Aceasta îi propune să fie oier la ferma ei, pe care o moștenise de la unchiul ei după moartea acestuia.