Cuvinte si indemnuri

Trăind în cuvioșie și sfințenie, Sfântul Arsenie Capadocianul și‑a jertfit liniștea viețuirii monahale pentru a veni mai întâi la Fárasa, unde mai bine de 50 de ani a sfințit, învățat și întărit în credință poporul ortodox din acele locuri, ca, mai apoi, deși la vârstă înaintată (avea 80 de ani), să‑l călăuzească, asemenea unui alt Moise, pe calea pribegiei, spre tărâmurile unei alte patrii, de unde, la 24 noiembrie 1924, avea să se mute la Domnul. La intervenția sa minunată, nu doar Cuviosul Paisie, originar din aceleași locuri cu Sfântul Arsenie și botezat chiar de el acolo, i‑a alcătuit spre sfârșitul secolului trecut biografia, ci și cel ce a trudit la apariția cărții de față a izbutit, aproape după un secol, să descopere unul dintre manuscrisele, în dialectul farasiót, ale Sfântului Arsenie, despre care Cuviosul Paisie nu aflase decât că în vremurile pribegiei fuseseră făcute bucăți și împărțite celor bolnavi spre a avea parte de ocrotirea Sfântului. Potrivit profeției Sfântului, manuscrisul nu s‑a pierdut, ci a devenit o carte, care, după cuvântul său, „va fi citită de multă lume”, aducând „sănătate, bunăstare și iertare”.