Crescandu-l pe Cain (resigilat)

Baietii sunt invatati de mici copii, in mod involuntar, sa fie baieti, asa cum fetele sunt invatate sa fie fete. Prin toate gesturile si atitudinile infime, etalate fie evident, fie la un nivel imperceptibil cu ochiul liber, mamele si tatii, profesorii si restul adultilor, dar si prietenii, le modeleaza comportamentul urmand un model inconstient. Din pacate, ceea ce primesc inca din primii ani de viata este o lectie de stoicism, despre cum baietii isi controleaza emotiile si trebuie intotdeauna sa-si dovedeasca competenta si meritul.

Un subiect foarte actual si doi autori, Dr. Michael Thompson si Dr. Dan Kindlon, cu o fina intelegere si perspectiva. Crescandu-l pe Cain este o carte extrem de apreciata despre viata emotionala a baietilor, scrisa pentru parinti, dar si pentru toti cei implicati activ in educarea copiilor. Ce-i face, in multe situatii, pe baietii nostri atat de agresivi, lipsiti de consideratie, brutali si manipulatori in relatiile cu sexul opus, consumatori de alcool, droguri si senzatii tari, teribilisti si orbi la conflictul creat in jurul lor? Sunt acesti copii altii decat cei pe care i-am iubit si alintat in pruncia lor? Ce se intampla cu fiul ajuns la pubertate? Este la mijloc alteceva decat tetosteronul? In goana lor catre "Marele Imposibil" - idealul masculin al "barbatului adevarat" - copiii nostri pierd pe drum ceva de nepretuit: capacitatea de a se accepta pe ei insisi.

Plini de pasiune pentru munca lor si de empatie, din postura de terapeuti specialisti in psihologia baietilor, cei doi autori ne ofera nu atat solutii pentru cresterea si educarea baietilor, cat mai ales un tablou plin de intelegere si compasiune al baietilor in societatea moderna, prinsi in conflictul intern dintre atasament si independenta, dintre energie, impulsuri si reguli, dintre emotii si lipsa limbajului emotional si a cadrului necesar pentru a le exprima, dintre incapacitatea familiei de a intelege schimbarile prin care trec si "cultura cruzimii" si stereotipurile masculinitatii care se perpetueaza de la o generatie la alta in grupurile de baieti.

O carte ca o scrisoare deschisa si atinge cu delicatete fondul problemei: in fiecare baiat agresiv exista durere si dezamagire si exista resentimentul fata de incapacitatea celor dragi de a crea o punte peste separarea care se adanceste intre ei si ceilalti; in fiecare baiat retras se zbate disperarea de a nu se ridica la standardele artificial impuse si de a nu gasi o comunicare emotionala reala cu ceilalti; iar fiecare baiat "normal", inconjurat de prieteni si plin de succes social, are multe sanse sa invete, inainte de a deveni barbat, ca de fapt este pe cont propriu. Ne va fi mai bine noua, ca societate, si lor, ca indivizi, daca avem curajul acum sa privim in oglinda si sa intelegem ca noi punem bazele analfabetismului emotional al baietilor, iar apoi ii invinovatim pe acesti copii si adolescenti de lipsa de empatie si perspectiva.

Gabriela Deniz, Senior Edito