Colectionarul de sunete

In cautarea sunetului perfect, celest, magic si etern, cel mai inzestrat copil, cel mai crud amant, cel mai mare tenor. Si cel mai cumplit blestem. De la Parfumul lui Suskind la Colectionarul lui Trias de Bes, thriller si mister, elixir si antidot, eros si thanatos. „Pasiune si rani, da, asa statea scris. Era sacrificiul meu, dovada iubirii, a celei mai mari iubiri, a unei iubiri mai autentice decat cea eterna, fiindca era dorinta omeneasca, adevarata iubire, unica, iubirea finita si limitata care se naste in sufletele tuturor barbatilor si femeilor din lumea aceasta, acea iubire ce poate fi imaginata, dar nu descrisa, acea iubire pentru care nu exista nici acord posibil, nici melodie care s-o evoce.“ - Fernando Trias de Bes Inca din copilarie, Ludwig Schmitt avea uimitoarea capacitate de a capta sunetele din natura si a le inregistra in memorie. Dar la un moment dat a descoperit ca din colectia sa lipsea unul: „frecventa unica, cea mai dorita, sunetul perfect, celest, magic, etern“. In cautarea acestuia, va constata ca poate reproduce cu uimitoare exactitate sonoritatile pe care le tezauriza, devenind cel mai mare tenor al Germaniei. Insa darul acesta i-a adus cu sine un blestem.