Sorin Gherguț este unul dintre cei mai originali poeți români de azi. Nimeni nu mai privește ca el, de la firul ierbii, „problemul ăstei vieți cu care lupt“, cum scria Eminescu. Eroul său este loserul care își transformă ghinioanele în triumful unei formule poetice revelatoare și, în definitiv, înveselitoare. Dincolo de contextul social, manevrarea cuvintelor le dă micilor nuclee lingvistice o forță explozivă paradoxală și neașteptată. Brusc, banalul și transparența generează sens. Rimate hilar, ca-n numărătorile de copii, aruncate aparent „la plesneală“ ca-n muzica rap sau construite sofisticat, poemele curg cu o inconfundabilă lejeritate. „E tare, e foarte tare!“ exclami și vrei să mai citești.

Mircea Cărtărescu

Sorin Gherguț e poetul jocurilor și al micilor probleme inventate, voce unică în poezia românească – fie când se uită prin binoclula Kaufland, fie când își fură singur căciula –, versurile lui sugerând în permanență importanța subiectivismului și inutilitatea oricărei acțiuni. Mai ales atunci când poate să facă ravagii chiar și cu o săbiuță de plastic. Nu vă lăsați amăgiți de zâmbetul larg cu care citiți această carte, nu e doar ceva ceva, e totuși (și) un pios omagiu adus banalului. Dar ce arhitecturi perfect integrate, ce potriviri fantastice capabile să reseteze ziua, anul, viața! Da, Sorin Gherguț, măiestrie și virtuozitate la scară cosmică, la firul ierbii!

Moni Stănilă