Moartea reprezintă un moment crucial din viața omului: pentru unii înseamnă sfârșitul, pentru alții – o trecere. Părintele Serafim Alexiev deschide înaintea ochilor cititorului această poartă de trecere care este moartea și îi înfățișează ceea ce urmează din acel moment și până în cea de-a patruzecea zi, când are loc judecata particulară. Ca întotdeauna, demersul său este profund, fără a fi plictisitor de lung, și se bazează pe Sfânta Scriptură, Tradiție, Viețile sfinților, scrierile Sfinților Părinți din vechime, dar și pe exemplul unor sfinți mai noi, ba chiar pe întâmplări din viața unor oameni obișnuiți. Multe întrebări legate de judecata particulară își găsesc răspunsul în rândurile cărții. Legătura între vii și adormiți devine o comuniune a dragostei realizată prin rugăciune: sfinții mijlocesc pentru cei vii, iar cei vii se roagă pentru iertarea păcatelor celor dragi ai lor care au adormit. Departe de a fi ineficiente sau chiar inutile, rugăciunile și faptele de milostenie săvârșite pentru cei răposați au o importanță deosebită în cele patruzeci de zile de după moartea lor.