Când vă este greu din pricina lucrurilor pe care le fac copiii voştri, atunci plângeţi, atunci vă rugaţi la Dumnezeu ca El să vă ajute. Rugăciunea voastră rămâne însă neroditoare. Și pentru ce rămâne neroditoare? Pentru că nu-I putem impune lui Dumnezeu pro­priile condiţii, pentru că voi înşivă trebuia să vă îngrijiţi de copiii voştri şi de educaţia lor – nu să aşteptaţi, în nepurtarea voastră de grijă, să împlinească aceasta Dumnezeu. Orice mamă creștină ar trebui să știe toate aceste lucruri: cum să se poarte cu copiii ei în primii ani de viață, în adolescență, cum să-i înțeleagă și cum să-i îndrume pentru a depăși perioadele dificile prin care trec. Deloc ușor, însă bucuriile vor fi pe măsura ostenelilor, atât în această viață trecătoare, cât și în viața veșnică… În vecii vecilor fie binecuvântarea lui Dumnezeu cu mamele care îşi cresc copiii întru evlavie!