O carte care intră politicos în panteonul arhitecturii, unde statuile marilor maeștri se lasă venerate, apoi vizitează muzee, se plimbă fără grabă prin palate baroce – supreme altare ale grandorii – și întreabă, cu un zâmbet subțire: „ok, și cine a trăit bine aici?“

Un dialog deschis, critic, provocator și inteligent, un exercițiu de deconstrucție a clișeelor arhitecturale și o invitație cât se poate de simplă: să descoperim că arhitectura nu este strigătul de grandoare al arhitecților-zei spre impresionarea posterității, nici pentru selfie-uri istorice, ci pentru viața reală a oamenilor care țin la confortul lor.

De la Brunelleschi și Santa Maria del Fiore la Isidor din Milet și minunea Constantinopolului, Sfânta Sofia, de la Nouguier, Koechlin și Turnul Eiffel la Gaudí, Le Corbusier, Zaha Hadid și Frank Gehry – l’enfant terrible de l’architecture – la Vatican, Mecca, Centrul Pompidou și Centrul Guggenheim, trecând prin arhitectura spectacolului din Colosseum și exaltarea imperială de la Versailles, cu o reverență pentru arhitectura la feminin – Lilly Reich, Eileen Gray, Su Rogers, Julia Morgan.

Miguel Ángel Cajigal Vera (El Barroquista) este istoric de artă și membru al Consiliului Internaţional pentru Monumente şi Situri, precum şi al Consiliului Internaţional al Muzeelor. Conduce un program de master de educaţie pentru muzee şi spaţii culturale la Universitatea Miguel de Cervantes, colaborează la universităţi din Spania şi SUA, îl găsim pe Twitter, Instagram şi YouTube, îl auzim la posturi de radio spaniole şi îl vedem la Televisión Española (TVE), la emisiunea El condensador de fluzo.