Anul cand civilizatia s-a prabusit

O lume globalizata, o prabusire sistemica

Acum mai bine de trei milenii, Epoca Bronzului in Mediterana orientala si Orientul Apropiat insemna o retea de civilizatii sofisticate, intr-o efervescenta fara precedent: egiptenii si hititii, micenienii si minoicii, babilonienii si asirienii. Pentru prima data in istorie, aceste cetati, state si popoare nu erau izolate, ci profund interconectate prin diplomatie si aliante, schimburi comerciale si transferuri culturale. E lumea a carei amintire sta la temelia propriei noastre civilizatii.

Apoi, dintr-odata, totul se prabuseste. O apocalipsa din care civilizatia nu va renaste, in forme noi, decat dupa mai multe secole.

Cum a fost posibil ca o intreaga ordine mondiala, cladita de secole, sa dispara intr-un interval atat de scurt? A fost caderea Troiei un eveniment izolat, sau un simptom al unei maladii mai profunde? Cine au fost misterioasele „Popoare ale Marii“ care apar in textele egiptene ti in paginile Bibliei?

Eric H. Cline analizeaza ipotezele care au incercat, pe rand, sa explice cataclismul: schimbarile climatice si seceta prelungita, cutremurele devastatoare, marile prefaceri sociale, razboaiele nimicitoare. Teza sa, care a redefinit istoriografia in ultimii ani, este ca nici unul dintre aceste elemente, luat separat, nu ar fi putut aduce sfarsitul acestei lumi. Colapsul a fost rezultatul unei „furtuni perfecte“ pentru un sistem care devenise prea complex.

Devenita deja o lucrare de referinta in studiul Antichitatii, 1177 i.Cr. este o reflectie asupra vulnerabilitatii oricarui sistem hiper-conectat. Intr-o epoca in care echilibrele noastre par la fel de solide ca acum 3.000 de ani, cartea lui Cline ne invita sa intelegem mecanismele colapsului si lectiile pe care o lume disparuta ni le ofera noua, celor din prezent.