Pachet Parinti linistiti, copii fericiti

10 pași pentru a deveni un părinte (aproape) perfect

Laudele în exces față de copilul "special" sau "extraordinar", acceptarea replicilor sale obraznice ca semne de "inteligență" sau graba de a-i rezolva de îndată orice mică problemă – toate acestea îi vor face rău copilului ajuns la vârsta adultă, atrage atenția pediatra americană Mary Ellen Renna. Dar ce-ai putea face, în schimb, pentru a-i asigura celui mic instrumentele necesare pentru a se descurca în viață? De-a lungul celor 10 pași dedicați parentajului "aproape perfect", cartea îi învață pe părinții din ziua de azi cum să-și recâștige autoritatea, cum să fie "profesori" și nu "prieteni" ai celor mici, precum și în ce fel să-și învețe copii că un comportament inadecvat va avea întotdeauna consecințe. Lăsați copiii să greșească, pentru a învăța cum să rezolve situațiile-problemă, aveți grijă ce fel de exemplu personal sunteți pentru ei și nu-i obligați să urmeze acea carieră pe care de fapt voi v-ați fi dorit-o – iată doar o parte dintre lucrurile pe care le poate face un părinte pentru a asigura un viitor fericit copilului său.

Mary Ellen Renna, medic pediatru în Jericho (New York), a mai scris cărți dedicate nutriției sănătoase în primii ani de viață, respectiv miturilor privind sănătatea copiilor.

Dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor

Linda Lantieri şi Daniel Goleman le oferă părinţilor şi pedagogilor strategii eficiente de dezvoltare a inteligenţei emoţionale a copiilor. Astfel, un QR-code vă va ajuta să accesați exerciţii de meditaţie şi de relaxare, special concepute pentru copii, pe care cei doi autori le-au reunit într-un ghid care contribuie la formarea abilităţilor de concentrare a atenţiei, de empatie, de socializare şi de control al impulsurilor.

Valorificând cele mai recente descoperiri din domeniul cercetărilor asupra funcţionării creierului şi din psihopedagogie, Linda Lantieri a creat un program educaţional vizând învăţarea socio-emoţională, care, aplicat în numeroase şcoli, s-a dovedit extrem de eficient în a-i ajuta pe copii să se relaxeze, să îşi exprime adecvat emoţiile, să îşi descopere interesele şi să depăşească anumite dificultăţi, în unele cazuri, chiar traume. Autoarea demonstrează că pe lista disciplinelor şcolare esenţiale trebuie adăugată una care să aibă ca scop dezvoltarea rezilienţei interioare a copiilor – învăţarea socio-emoţională. Această carte poate structura o asemenea disciplină, deoarece prezintă strategii care ţin cont de specificul dezvoltării neurologice, fizice şi psihologice a copiilor. Alte benefiicii ale aplicării exerciţiilor din acest ghid sunt: creşterea stimei de sine, îmbunătăţirea conştiinţei de sine şi a abilităţilor de comunicare interpersonală şi creşterea performanţei şcolare. Linda Lantieri desfăşoară o muncă de pionierat pentru integrarea învăţării sociale şi emoţionale în şcolile din lume. Ca pedagog expert în rezolvarea conflictelor şi în intervenţia în situaţii de criză, ea promovează programe educaţionale care îi ajută pe copii să devină mai rezilienţi, pentru a depăşi cu succes şocurile sau traumele prin care trec. În acest scop, ea a conceput mai multe proiecte pentru elevi care vizează, pe lângă îmbunătăţirea atenţiei şi a memoriei, reducerea stresului şi învăţarea tehnicilor de relaxare, formarea abilităţilor inteligenţei emoţionale precum empatia, conştientizarea de sine, controlul impulsurilor şi îmbunătăţirea competenţelor interrelaţionale. Această carte este rezultatul experienţei ei dobândite în timpul aplicării acestor programe educaţionale în şcoli.

Ce să le spunem copiilor

Cei care lucrează în domeniul educaţiei, învăţământului sau asistenţei acordate copiilor şi tinerilor cu probleme fizice, psihice, afective, familiale sau sociale ştiu cât de importante sunt cuvintele rostite sau nerostite în legătură cu unele evenimente care marchează viaţa unui copil, de cele mai multe ori fără ştiinţa lui şi, uneori, chiar fără ştiinţa celor din jurul lui. Bazându-se pe experienţa nenumăraţilor ani de practică psihanalitică alături de copii, adolescenţi, părinţi sau tutori, F. Dolto oferă în această carte sfaturi şi îndrumări pentru interacţiunile de zi cu zi cu copilul. Copiii au nevoie de adevăr şi au şi dreptul de a-l auzi. Deşi adesea dureros, acest adevăr le permite să se construiască şi să se umanizeze. "Cu siguranţă, Françoise Dolto nu este singura care socoteşte că psihanaliza nu se adresează doar psihanaliştilor, ci că ea trebuie, dimpotrivă, să rămână larg deschisă şi accesibilă tuturor celor care pot să beneficieze de mesajul ei uman. Însă ea avea în plus acel talent deosebit care îi permitea să fie pe deplin prezentă şi pilduitoare atât în cadrul unor colocvii savante, cât şi cu ocazia întrebărilor puse de oamenii obişnuiţi, după cum se poate vedea în această carte în care răspunde unui public în bună măsură lipsit de pregătirea necesară. Surprinzător rămâne faptul că pentru Françoise Dolto aspectul propriu-zis tehnic al activităţii sale psihanalitice, clinice şi teoretice şi-a găsit o prelungire naturală, directă sau indirectă, în răspunsurile date interlocutorilor venind din zone foarte diverse, inclusiv cele exterioare analizei, în măsura în care problema respectului faţă de subiectul copil era în joc. Aşa se explică caracterul singular şi compozit al acestui volum, în care descoperim opinii inspirate bineînţeles de experienţa analitică, ca şi de teoretizarea acesteia, retransmise însă în scopuri pedagogice, educative sau psihosociale." Gérard Guillerault

Françoise Dolto (1908–1988), celebră pediatră şi psihanalistă franceză, s-a distins prin înnoirile teoretice, dar mai ales prin abilităţile practice ilustrate în practica sa psihoterapeutică. La Editura Trei au apărut Psihanaliză şi pediatrie, Imaginea inconştientă a corpului, Când apare copilul, Când părinţii se despart, Dificultatea de a trăi.