Pachet De la depresie la fericire

Cateva motive sa iubesti viata

La 24 de ani, lumea lui Matt Haig s-a prabusit. Nu reusea sa mai gaseasca niciun motiv pentru care sa iubeasca viata. Aceasta este povestea adevarata a depresiei sale si a modului in care a reusit sa depaseasca o boala care-l dusese in pragul sinuciderii. Emotionanta, amuzanta si, in cele din urma, optimista, cartea lui Matt Haig depaseste granitele memoir-ului sau ale volumelor self-help, devenind o pledoarie pentru a trai mai frumos si, mai ales, pentru a ne ajuta sa gasim cateva motive bune ca sa iubim viata.

„Nu este doar o carte de self-help, ci un raspuns personal, intens si creativ la o perioada de criza profunda si relatarea felului in care un om s-a intors de pe marginea prapastiei.“ The Guardian


Nebun de fericire

"Autoironia lui Lawson nu e doar fabulos de amuzanta si minunat de nepotrivita, dar ii si permite sa vorbeasca intr-o maniera reala si frusta." - O, The Oprah Magazine

"Jenny scrie chestii care te fac sa razi in hohote, dar tu stii ca de fapt nu ar trebui sa razi si ca probabil ai sa ajungi in iad pentru ca ai ras. Asa ca poate nu ar trebui s-o citesti, ar fi mai sigur si mai intelept." - Neil Gaiman

"Ai sa razi, ai sa tresari de crispare, te va macina... ai sa plangi, ai sa razi din nou. S-ar putea chiar sa simti nevoia sa-ti cumperi un raton sau doua pisici. Doua lucruri n-ai sa faci insa niciodata: sa te indoiesti de sclipirea de geniu a autoarei si de curajul ei de a vorbi onest si deschis despre boala mentala, despre rusine si taria flexibilitatii umane. Reuseste sa-ti schimbe ideile preconcepute, incetul cu incetul." - Brene Brown, Ph.D., LMSW, autor al New York Times Bestseller#1, Daring Greatly

Cui nu-i e frica de nebunie? Omenirea a avut obiceiul sa se raporteze cu teama si mefienta la nebunie inca din negura vremurilor; nebunii au fost fie venerati, fie huliti, fie temuti, fie marginalizati, fie scosi tapi ispasitori, uneori chiar lapidati. Oricare i-a fost soarta in istorie, nebunul nu a lasat niciodata pe nimeni indiferent.

Dar ceea ce ne da speranta e faptul ca au inceput sa apara oameni precum Jenny Lawson, femeia care nu se teme sa dinamiteze tabuurile, sa lupte cu sine si cu o intreaga societate, sa isi asume si sa se asume pe sine in mod public, cu bunele, si relele si nebunia ei. Din lupta aceasta a ei a rezultat o carte, o carte dura si sensibila, cinica pe alocuri, despre lucruri nerostite si de nerostit pana nu demult. Jenny este o persoana cu diverse tulburari psihice care isi asuma boala, o constientizeaza, o analizeaza si o infrunta. Jenny e un om care a ales de buna voie sa fie nebunul de serviciu al unei societati care isi exhiba sanatatea mintala la tot pasul, motiv pentru care de multe ori, citindu-i paginile, vei ajunge sa te intrebi de partea cui se afla de fapt povara nebuniei. Jenny e un om care a ales sa fie fericit si liber, oricat de mult ar costa-o decizia asta. Si chiar o costa. Enorm. Faptul ca a ales sa isi impartaseasca lupta si experienta, a ales sa isi expuna ranile si tarele si ciudateniile are costurile lui. Sigur, acestea vin la pachet cu bucurii pe masura. Jenny se face purtatorul de cuvant al unei intregi categorii de marginalizati, de exclusi social, ceea ce e cum nu se poate mai minunat. Caci sunt, si acestia, oameni ca mine si ca tine, doar ca au uneori zile mai proaste, cand sunt ceva mai speciali. Atata tot. Asta incearca Jenny Lawson sa ne faca sa intelegem. E un prim pas, care nu va avea ecou si nu se va traduce printr-o schimbare reala a mentalitatii noastre si a vietii acestor semeni ai nostri, decat daca vor pasi si altii, multi altii alaturi.