Numele trandafirului

In anul 1327, intr-o manastire izolata de lume, calugarii sint pe cale de a fi invinuiti de erezie. Singura lor speranta este ajutorul unui faimos franciscan, fratele Guglielmo. Cind lucrurile par sa se limpezeasca intre zidurile misterioasei abatii, calugarii incep sa moara unul dupa altul.Ca sa descopere asasinul, inteleptul calugar, alaturi de ajutorul sau, Adso, se afunda ca un adevarat detectiv in simboluri secrete si manuscrise codificate si aproape isi pierde viata in culoarele labirintice ale manastirii.Evul Mediu a ramas, daca nu meseria mea, hobby-ul meu – si tentatia constanta – si il vad in toate, transparind in lucrurile de care ma ocup, care nu par medievale si totusi sint. - Umberto EcoUn roman politist? O parabola politica despre «democratia crestina» sau despre apocalipsa iminenta a lumii lui Reagan si Brejnev? Un roman «gotic»? Sau, pur si simplu, un joc al lui Umberto Eco? - Raul MordentiGuglielmo este un Sherlock Holmes in fine cumintit de trufia pozitivismului, de prudenta radicala a unui William Ockham, manevrind cu finete deopotriva failibilitatea sa, contingenta lumii, necesitatea logicii si univocitatea enigmatica a existentei, divine si mundane. - H.-R. PatapieviciUn bestseller mondial, un roman revazut de autor dupa treizeci de aniDeopotriva roman politist si parabola despre adevar vazut din perspectiva teologica, filosofica, scolastica si istorica,Numele trandafiruluia cunoscut un imens succes de public, fiind tradus in peste 35 de limbi si ecranizat de Jean-Jacques Annaud in 1986, cu Sean Connery, Christian Slater si F. Murray Abraham in rolurile principale.Fragment din romanul "Numele trandafirului" de Umberto Eco"Pe de alta parte, nu incercam sa ma orientez, nici sa ocolesc camera cu parfumuri care-ti dau naluciri. Umblam ca prada unei febre si nici nu stiam unde voiam sa ma duc. De altfel, nu m-am indepartat mult de locul de plecare, pentru ca putin dupa aceea m-am trezit in camera heptagonala pe unde intrasem. Aici erau asezate pe o masa cateva carti pe care mi se parea ca le vazusem in seara dinainte. Am ghicit ca erau operele pe care Malachia le adusese din scriptorium si pe care nu le pusese inca la loc, acolo unde se cuvenea. Nu intelegeam daca eram prea departe de sala parfumurilor, pentru ca ma simteam ametit, fie din pricina unor efluvii care veneau pana in locul acela, fie din pricina lucrurilor care-mi bantuisera mintea pana atunci. Am deschis un volum bogat impodobit cu miniaturi care, ca stil, imi parea ca provine din manastirile ultimei Thule.M-a surprins, intr-o pagina cu care incepea sfanta Evanghelie a Apostolului Marcu, imaginea unui leu. Era fara indoiala un leu, desi nu vazusem niciodata unul in carne si oase, si miniaturistul ii reprodusese cu fidelitate trasaturile, poate inspirandu-se de la leii din Hibernia, tara a creaturilor monstruoase, si m-am convins ca animalul acesta, cum pe de alta parte se spune si in Fiziologul, aduna in sine toate trasaturile lucrurilor celor mai inspaimantatoare si maiestuoase in acelasi timp. Asa ca imaginea aceea imi evoca deopotriva imaginea dusmanului si pe cea a Domnului Nostru Isus Cristos, si nu stiam in ce inteles simbolic trebuie sa-l privesc, si tremuram tot, si de teama, dar si de vantul care patrundea prin crapaturile peretilor.Leul pe care il vedeam avea o gura plina de dinti si un cap implatosat cu finete ca acela al unui sarpe, trupul fioros care se sprijinea pe cele patru labe cu unghii ascutite si feroce, semana la blana cu unul din acele covoare care mai tarziu am vazut ca se aduceau din Orient, cu solzi rosii si smaraldini, pe care se desenau, galbene ca ciuma, oribile si puternice frize de oase. Galbena era si coada, care se rasucea de pe spinare in sus pana la cap, terminandu-se cu o ultima voluta de smocuri albe si negre. "