Floarea de loldilal, Ana-Veronica Mircea

„Nesocotind ritualurile si starnind rumoare in randul asistentei scandalizate, imi ofera o floare de loldilal. O iau multumindu-i din ochi si, fara sa-mi pese ca as putea fi muscat, imi afund narile in ea, ii sorb cu nesat parfumul, singurul care poate invinge putoarea de latrina inconjurata de hoituri ce mi se pare ca – sau chiar a luat in stapanire iubitul meu Oras.“

Floarea de loldilal

„N-ai minte, bombane, cu naduf. De ce m-ai atins, omule?! M-ai silit sa ma intorc pe fagase primejdioase! Nimeni nu bantuie in graba si cu gandurile impartite prin plasa Timpului, unde lesne te ratacesti! Puteai strica totul! Ita vremii se innoada mai repede decat clipesti. Iar nodul inseamna, oho!, atatea cai! Ma pu­team pierde in lumi laturalnice, puteam ramane prinsa in cele trecute, ba, chiar mai rau, in cele care, poate, nu vor fi! Oricum, in trupul asta n-as mai fi revenit! Niciodata!“

Rayadatys