Visele nu dorm niciodata. Pierduti in alb

Un deliciu literar ca un vis de iarna, o avalanșa ce ne trezește la viața și ne scutura din apatie! Universul restrans la mana de personaje inconjurate de zapezi și rupte de lumea exterioara devine unul al coincidențelor, revelațiilor, simbolurilor, cioburilor reunite ale unei oglinzi sparte. Cumva, cartea prezenta pare continuarea intrebarii din capitolul final al romanului Lupii trecutului (scris de aceeași autoare): Ce este omul in vastitatea existenței? La final, nu poți decat sa te intrebi: – M-am trezit din vis sau acum incepe visul? Oamenii, cei blocați din cauza situației meteorologice in hotelul la care este și Lea Leroy cazata, sunt atat de diferiți intre ei, insa gasesc niște punți de legatura, aleg sa sparga liniștea, singuratatea și plictisul cu cateva cuvinte sau chiar cu mici confesiuni private. Unul dintre ei spune la un moment dat ca Fiecare trebuie sa invețe sa se salveze singur. Romanul se incheie cu un epilog la care am facut ochii mari. M-aș fi așteptat la multe variante, dar nu la cea descoperita, ceea ce consider a fi o frumoasa efervescența a autoarei. Natașa Alina Culea nu cred ca scrie pentru oricine, ci are cititori mai selectivi cand e vorba de literatura, oameni care au depașit un anumit prag.