Un boier ajunge sfant. Viata si invataturile Sfantului Teodor de la Sanaxar

In Biserica Rusa a secolului al XVIII-lea, saracite si injosite de dispretul si opresiunea elitelor luministe, manastirile ajunsesera cuiburi ale unui formalism lipsit de suflarea vie a Duhului Sfant: dar in acest intuneric al decaderii si al uitarii, stravechea predanie a a staretiei invie printr-un sir de oameni trimisi de la Dumnezeu, intre care cel mai tainic si mai uimitor este, poate, Cuviosul Teodor de la Sanaxar. La numai 25 de ani, mandrul aristocrat dintr-un regiment de elita al garzii imparatesti fuge in codrii din nordul Rusiei, unde traieste singur, ani de zile, in pustnicie. Ce fiinte ceresti l-au indrumat in nevointa lui mai presusu de fire? Aceasta ramane o taina dumnezeiasca; un singur lucru stim: ca din pustie a iesit, fara sa aiba inca tunderea in monahism, la starea barbatului desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos (Efes. 4,13).