Suspinarea Duhului Sfant intru noi

Din pilda viețuirii sale și din cuvintele pe care Sfântul Sofronie Saharov ni le-a lăsat, putem înțelege că fiecare dintre noi este o persoană unică, veșnică și irepetabilă și am fost aduși la ființă pentru a fi o biruință a Vieții.

Mulți dintre noi ar părea că suntem înfrânți irevocabil de moștenirea cataclismului morții lui Adam proprie tuturor urmașilor lui, dar nu e așa, pentru că, în sânul Sfintei Treimi, atunci când fiecare dintre noi am fost chemați la Viață, am fost zidiți din bucurie și întâmpinați cu un surâs. E surâsul veșnic al lui Dumnezeu. Acest surâs l-a avut Domnul Hristos pe sfânta Sa față când a înviat din morți, când a prădat iadul și l-a făcut pe Om biruitor asupra morții. Atunci ne-a îmbrățișat pe toți cu plinătatea dragostei purtată în trup de Om Care a trecut prin moarte „cu moartea pre moarte călcând”.

Aceasta e puterea prin care ne îmbrățișăm unii pe alții, nefiind îngrădiți de loc, distanță sau timp. Suspinul dinaintea durerii și a morții se preschimbă în îmbrățișare a întregii firi omenești, fie ea adeseori dureroasă sau alteori nespus de istovitoare.

Credem că această carte și rugăciunile cuprinse în ea pot fi un mic sprijin în această cale.