Sunt un fan declarat și necondiţionat al romanelor „noir” – cu ecranizările corespunzătoare, multe magistrale, din anii ’40 și ’50 – dar și un pasionat devorator de thriller poliţist sau politic ce a proliferat în epoca imediat următoare apusului acelora. Prin urmare, densa creaţie romanescă a debutantului Cristian Niculcea m-a surprins în cel mai plăcut mod cu putinţă, fiindcă reprezintă un mixaj alert, bine dozat, inteligent și ultramodern între calităţile tuturor acestor specii literare și cinematografice. E și umbra scriiturii lui R. Chandler sau D. Hammet pe fundal, e și acuitatea narativă a unor J. Grisham sau R. Ludlum în prim plan. Ritmul deliberat aerisit lăsat pentru respiraţia cititorului captiv lasă loc tocmai bunei poziţionări a așteptărilor literare și înţelegerii exacte a trepidantei acţiuni ce adună date și fapte cât pentru măcar cinci romane de profil de la noi, involuntar mai diluate și inconsistente. Aici stă măiestria tânărului autor care face eroi atașanţi din mai toţi protagoniștii (chiar și cei negativi) din saga sa cu accente SF, pe linia tehnologiilor secrete de manipulare a genelor și dublare a personalităţii. Trebuie citit pe îndelete ca să te bucuri pe măsură!