Hristos a predicat pe munte. Sfântul Nicolae Velimirovici alege să predice la poalele lui – acolo unde se află oamenii obişnuiţi, cu îndoielile şi singurătăţile lor. „Toată autoritatea mea este în credința cu care trăiesc și în dragostea cu care o împărtășesc fraţilor mei,” scrie autorul în prefață. Predicile adunate aici pornesc de la Evanghelie şi coboară în neliniştile omului de totdeauna: îndoiala, frica de moarte, făţărnicia, setea de slavă, deznădejdea celui care se simte singur în fața tainelor vieții. Sfântul Nicolae este aspru atunci când demască minciuna şi blând când se apropie de omul rănit. Arată, prin pilde din natură și din viața de fiecare zi, cum o credință vie poate ține un suflet drept chiar şi atunci când nedreptatea pare să biruiască. Publicată pentru prima dată la Belgrad, în 1912, aceasta este cea dintâi culegere de predici a Sfântului Nicolae Velimirovici. Rostite cu mai bine de un veac în urmă, cuvintele sale îşi păstrează prospețimea și îl așază pe cititorul de astăzi înaintea propriei conştiinţe. Sfântul Nicolae Velimirovici, supranumit Noul Gura de Aur, a fost una dintre marile personalități ortodoxe ale secolului XX. A deținut cinci doctorate – două academice, la Berna (Teologie) și Oxford/Geneva (Filosofie), și trei onorifice, conferite de universitățile din Cambridge, Glasgow şi Columbia. Stăpânind șapte limbi străine și cunoscând cultura europeană din interior, el a vorbit cu o rară putere despre rana lumii moderne: o civilizație tot mai bogată în știință, cultură și progres, dar tot mai săracă prin îndepărtarea de Hristos.