Perahim este romanul lui Constantin Virgil Gheorghiu, despre care cunoscutul filosof, dramaturg si critic literar francez Gabriel Marcel credea ca e tot ceea ce prolificul romancier al exilului parizian „a scris mai frumos si mai valoros, cel putin egal cu Ora 25”, propunandu-i autorului ecranizarea acestuia cu un actor de nivelul lui Jean Gabin. Tradus dupa editia in limba franceza revizuita de Gheorghiu – lasand la o parte manuscrisele-atelier –, romanul apare, de aceasta data, in forma finala, dorita de scriitor. Capodopera a literaturii universale, Perahim abordeaza, in decorul unui Bucuresti mai putin cunoscut, teme cumva tipice in opera celebrului autor roman – moartea, destinul, dragostea –, care, astfel, capata cu totul alte valente decat cele cu care cititorul era obisnuit... *** Ne putem elibera de destin? Perahim crede asta. El, care se reintoarce din infern si care a avut parte de zece ani de munca silnica, la ocna, zece ani in care a fost zdrobit. Comisarul Catran, ce cunoaste bine locul in care s-a aflat gangsterul, este stupefiat. Nimeni, pana atunci, nu scapase viu de acolo. Totusi, Perahim e in fata lui, slab, neclintit, mereu tanar. Vrea sa isi reia locul in societate, sa ia viata de la capat, sa-si renege trecutul. Nu doreste mare lucru. Pur si simplu, ca politia sa-l lase in pace. Va lucra si-si va ingriji mama.